3 mai: Sfinții Filip și Iacob, apostoli

Din evangheliile sinoptice aflăm care este locul nașterii sfântului Filip, Betsaida. În evanghelia după sfântul Ioan mai aflăm că era prieten cu apostolul Natanael – Bartolomeu, pe care l-a condus la Isus: L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, și profeții, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret... Vino şi vezi! (In 1, 45.46b)

Lui i s-a adresat Isus în momentul în care s-a petrecut minunea înmulţirii: de unde vom cumpăra pâini ca aceștia să mănânce?(In 6, 5b). Filip nu a înțeles sensul întrebării şi, după ce și-a aruncat din nou privirea asupra mulţimii care-i înconjura, a spus: nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puțin (In 6, 7).

Firea oarecum nerăbdătoare a lui Filip ne apare limpede dintr-o altă însemnare a Evangheliei, la Cina cea de Taină. În timp ce Isus le-a vorbit apostolilor săi despre misterul adânc al Sfintei Treimi, Filip, copleşit de cele auzite, i-a spus lui Isus: Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns (In 14, 8).

Despre activitatea şi moartea sfântului Filip nu ni s-au păstrat documente sigure. O tradiţie foarte veche afirmă că el a activat în părţile de nord ale Asiei Mici şi a murit răstignit pe Cruce, la vârsta de 87 de ani, sub împăratul Domiţian. Mai târziu, rămăşiţele lui pământeşti au fost transportate la Roma şi aşezate în biserica Sfinţilor Apostoli, alături de cele ale sfântului Iacob cel Mic. Se pare că acesta este motivul pentru care Biserica Latină îi sărbătoreşte împreună.

Sfântul Iacob, pe care evanghelistul Marcu îl numeşte cel Mic pentru a-l deosebi de omonimul său, Iacob cel Mare, fratele lui Ioan, a fost episcopul Ierusalimului, după anul 42, când Iacob cel Mare a fost martirizat, iar Petru a părăsit oraşul. De la sfântul Iacob cel Mic a rămas o scrisoare, cuprinsă în Noul Testament. Scrisoarea este adresată tuturor comunităţilor creştine şi arată că autorul ei este un om hotărât, chiar aspru cenzor necruţător al greşelilor, dar şi părinte înţelept. Ea cuprinde expresii tari, care, şi astăzi sunt perfect actuale:

De unde [vin] războaiele, de unde conflictele dintre voi? Oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre? Râvniți și nu aveți; ucideți și invidiați, dar nu reușiți să obțineți; vă luptați și purtați războaie; nu aveți pentru că nu cereți, cereți și nu primiți pentru că cereți rău, pentru a risipi în plăcerile voastre (Iac 4,1-3).

Despre moartea sfântului Iacob cel Mic avem însemnări foarte vechi. Istoricul evreu Iosif Flavius ne spune că Iacob cel Mic a fost condamnat să fie ucis cu pietre, în anul 61 sau 62. Condamnarea a fost hotărâtă de marele preot Anna al II-lea, care rămăsese o autoritate supremă în Ierusalim, în intervalul dintre moartea procuratorului Festus şi numirea succesorului său. Marele preot a folosit situaţia pentru a-l elimina pe episcopul creştin al Ierusalimului. Asemenea celorlalţi apostoli, Iacob cel Mic a pecetluit cu sângele său credinţa şi dragostea lui faţă de Răstignitul de pe Golgota.

Rugăciune

Dumnezeule, care ne bucuri an de an cu sărbătoarea apostolilor Filip şi Iacob, prin mijlocirea lor, fă-ne, te rugăm, părtaşi de moartea şi învierea Fiului tău unul-născut, ca să ne învrednicim a ajunge la contemplarea ta veşnică. Amin.