18 mai: Sfântul Ioan I, papă martir

Teodoric cel Mare este un rege ostrogot, care, după ce a dus lupte cu împăratul de Constantinopol, Zenon, şi cu alţi regi, a întemeiat un mare imperiu care cuprindea Italia, Sicilia şi Dalmaţia, având capitala la Ravena, în Italia. El personal şi o mare parte dintre ostrogoţi erau ariani.

Amintirea sfântului papă Ioan I este strâns legată de drama social-politică a lui Teodoric. De loc din Toscana, el a ajuns pe scaunul sfântului Petru după Papa Hormisdas, la 15 august 523.

Când Ioan ajunge Papă, abia trecuseră cinci ani de când Papa Hormisdas şi împăratul Iustin, unchiul lui Iustinian, făcuseră să înceteze ruptura dintre Roma şi Constantinopol, ruptură produsă în 484 prin declaraţia Henaticon a împăratului Zenon, care încerca un compromis între catolici şi monofiziţi. Voind să stăvilească întărirea puterii goţilor, care erau ariani, la sfârşitul anului 524, Iustin dă un decret prin care ordonă închiderea bisericilor ariane din Constantinopol şi excluderea arianilor din orice funcţie civilă sau militară.

Teodoric îl constrânge pe papa Ioan să meargă la Constantinopol şi să-i ceară împăratului revocarea decretului. Papa se duce în oraşul de pe malul Bosforului şi este primit cu onoruri excepţionale: 15.000 de oameni cu lumânări aprinse şi cruci în mâini îi ies în întâmpinare. Prezidează slujbele solemne de sărbătorile Naşterii Domnului şi ale Paştelui şi peste tot i se acordă o cinste deosebită.

Iustin este de acord să restituie arianilor bisericile pe care le închisese, dar insistă să fie lipsiţi de orice drepturi arianii care s-au convertit la catolicism şi acum voiau să redevină ariani. Această restricţie l-a înfuriat pe Teodoric. Când Ioan I se întoarce, este prins şi aruncat în închisoarea din Ravena, unde moare la 18 mai 526, în urma torturilor la care a fost supus.

Amintirea acestor fapte, amestec de credinţă şi fanatism, politică şi religie, ură şi eroism, ne arată greutăţile prin care trebuie să treacă Biserica lui Cristos. În toate, ea este susţinută nu de sabie şi legi omeneşti, ci de cei care acceptă să poarte împreună cu Învăţătorul Crucea unei vieţi sfinte, a mărturisirii adevărului, a acceptării suferinţelor şi a morţii. Sfântul papă Ioan I a răspuns acestei chemări.

Rugăciune

Dumnezeule, răsplata sufletelor credincioase, care ai consacrat această zi prin martiriul sfântului papă Ioan, ascultă rugăciunile poporului tău şi dă-i harul de a imita statornicia în credinţă a aceluia ale căruimerite le cinsteşte. Amin.