Flavia Iulia Helena ne face să ne gândim la o persoană cu origini nobile, pentru că era mama
împăratului, însă realitatea este alta. S-a născut în anul 248 în Bitinia, o regiune situată la nord-
vestul Asiei Minor. Era descendentă a unei familii simple. Sfântul Ambroziu afirmă că era o
stabularia, adică o servitoare într-un han.
Tribunul Constanțiu Clorus, datorită calităților ei, a luat-o de soție în ciuda diferenței de
clasă socială. Din căsătoria lor s-a născut Constantin în anul 272. Când Constanţiu Clorus a ajuns
Augustus împreună cu Galerius, a fost silit să o repudieze pe Elena, deoarece legea romană nu
permitea căsătoria între un patrician şi o femeie din poporul de jos. Elena s-a retras mâhnită.
Probabil în această perioadă a cunoscut și a aderat la mesajul creștin al mântuirii. Constantin
conducea armatele romane în Britania când tatăl său murea în anul 306. Primind vestea morții lui
Constanțiu Clorus, legiunile britanice l-au aclamat pe tânărul comandant Augustus. Îndată acesta o
chemă lângă el pe mama sa, Elena, căreia îi dă titlul de Nobilissima Femina (Doamnă Preanobilă).
După ce va fi devenit totius orbis imperator (împărat al întregului pământ), Elena va primi cea mai
înaltă onoare la care putea aspira o femeie, titlul de Augusta.
Constantin ajunge să schimbe politica imperiului față de creștini. La Milano el a dat un
decret prin care dădea libertate de cult Bisericii. Mai apoi în anul 325 intervine în favoarea unui
Conciliu Ecumenic la Niceea. Între timp, mama sa, Elena, s-a ocupat de organizarea operelor de
binefacere şi de împodobirea lăcaşurilor sfinte. Sfintei mame a împăratului Constantin îi este
atribuită descoperirea Sfintei Cruci spre a cărei cinstiri va înâlța la Ierusalim o bazilică. Pentru
aceasta ea va înălța mai o bazilică la Ierusalim.
Martirologiul Roman o aminteşte pe sfânta Elena la 18 august şi, cu acest prilej,
menţionează că este mama lui Constantin cel Mare.
Rugăciune
Sfântă Elena, tu ai fost chemată de Dumnezeu de la o condiţie umilă, la marea demnitate
împărătească. Însă bunăstarea materială şi onorurile ce aduc după sine acest titlu râvnit, nu te-au
făcut să uiţi că darurile lui Dumnezeu trebuie folosite spre slava lui şi binele oamenilor. Viaţa ta de
dăruire în slujirea aproapelui ţi-a adus multe greutăţi, dar tu nu te-ai descurajat, căci Dumnezeu te-a
înzestrat cu o dragoste puternică faţă de crucea pe care a murit Mântuitorul, ai căutat-o, ai găsit-o şi
ai propus-o spre cinstire oamenilor.
Dobândeşte-ne, te rugăm, şi nouă de la Dumnezeu acea dragoste înflăcărată faţă de Isus cel
răstignit, pentru ca astfel semnul crucii să fie şi pentru noi un instrument de mântuire şi calea care
să ne ducă la Tatăl ceresc. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu