30 mai: Sfânta Ioana d`Arc, fecioară

Deși numele său e destul de cunoscut, puțini îi cunosc cu adevărat viața. De la 13 ani a fost aleasă de Dumnezeu pentru o misiune religioasă și politică de cea mai înaltă înălțime: eliberarea Franței de dominația engleză în numele lui Dumnezeu. Biserica, în acea perioadă trăia profunda criză a Marii Schisme Occidentale, timp de aproape 40 de ani. Atunci când Ecaterina de Siena (1347-1380) murea, exista un papă și un antipapă. În timpul în care se născu Ioana, în ianuarie 1412 (cronologia e incertă), erau un papă și doi antipapi. Pe lângă această problemă, între popoarele europene aveau loc numeroase lupte fratricide, cea mai dramatică fiind cea a Războiului de o sută de ani între Franța și Anglia, începută în 1337 și încheiată, cu unele pauze, în 1453. Era un timp foarte dificil în care în imaginarul colectiv autenticile manifestări mistice se intersectau cu magia și vrăjitoria. În această atmosferă de superficialitate, de intrigi și de uzurpatori, de multă confuzie, Ioana, o persoană care nu știa să scrie și să citească, născută la Domrémy, în regiunea Lorena, are curajul de a se împotrivi regelui Angliei și aliaților săi.

Ioana, în vârstă de 14 ani, din 1426 a început să audă misterioase voci cerești, iar după doi ani în același mod a fost trimisă să se ofere în mod voluntar autorităților militare cu scopul de a salva Franța. Orléans era asediat, iar sorți de izbândă nu se întrevedeau.

În 1429, Ioana i-a câștigat încrederea Delfinului. Timp de trei săptămâni a fost interogată de prelați și teologi care încearcau să verifice dacă spunea adevărul. Drept urmare, la cererea ei, i s-au oferit trupele pentru a le conduce spre victorie pentru eliberarea cetății Orléans. Expediția a avut succes. Ioana a știut să ridice moralul francezilor. Entuziasmul popular a condus spre alte victorii până la eliberarea cetății Reims, acolo unde Carol al VII-lea a putut fi încoronat rege. O opoziție puternică se ridica din partea celor care nu acceptau ca o femeie să aibă o poziție atât de importantă, dar și din partea armatei și a Bisericii care o priveau cu suspiciune.

Nu după multă vreme s-au văzut urmările acestor atitudini. Rănită într-un atac pierdut la Paris, carisma sa a fost redimensionată, iar atunci când ea eliberă Compiègne puntea de intrare în cetate a fost ridicată înainte ca Ioana să poată să se salveze. Fiind capturată de un cavaler burgund, regele Franței nu a făcut nimic pentru eliberarea ei, astfel că la 21 noiembrie 1430 a fost vândută englezilor.

Aceștia dorind să o condamne sub acuzația de rebeliune sau de erezie o supuseră la un interogatoriu prezidat de episcopul de Beauvais. Au fost examinate vocile misterioase pe care ea le- a auzit, folosirea hainelor bărbătești, credința și voința ei de a se supune Bisericii. Nefiind foarte educată, Ioana a dat uneori răspunsuri greșite, dar a știut să se apere singură cu mult curaj. Judecătorii au declarat diabolice revelațiile de care a avut parte. La 24 mai 1431, Ioana a semnat printr-o cruce (nu știa să scrie) actul de abjurare. Însă, două zile mai târziu, fecioara din Orléans a retractat. A fost arsă pe rug la 30 mai, în piața Vieux-Marche din Rouen. A murit strigând numele lui Isus Cristos.

Papa Calist al III-lea în 1456 a reabilitat-o pe eroina franceză, anulând verdictul nedrept. În 1910 sfântul papă Pius al X-lea a declarat-o fericită, iar în 1920 papa Benedict al XV-lea a proclamat-o sfântă.

Rugăciune

O, slăvită fecioară Ioana d'Arc care în atât de numeroase lupte victorioase, i-ai susținut și încurajat pe soldați care luptau alături de tine, primește-mă și pe mine, te rog, sub ocrotirea ta și dobândește-mi tărie în lupta împotriva celui Rău. Amin.