20 mai: Sfântul Bernardin din Siena, preot

Sfântul Bernardin din Siena este unul dintre marii predicatori ai Evului Mediu. El l-a învăţat pe un ucenic al său o metodă originală de stenografie şi i-a cerut să-i scrie predicile aşa cum şi le ţinea. Astfel, au ajuns până la noi un mare număr de predici populare, cu toată naturaleţea, cu stilul rapid şi colorat în care erau rostite în diferite pieţe ale oraşelor italiene. Recitindu-le astăzi, desprindem actualitatea temelor expuse, între care cele mai des întâlnite sunt: dragostea, unitatea, înţelegerea, dreptatea. Biciuia necruţător avariţia noilor îmbogăţiţi, negustori, bancheri, cămătari, senzuali, pentru care recurgea la un joc de cuvinte numindu-i senz'ali (fără aripi), adică incapabili de a-şi lua zborul şi a se ridica măcar o palmă deasupra averii şi a proviziilor lor. Eu ştiu bine că averea pe care tu ai adunat-o nu este a ta proprie. Dumnezeu a dat-o lumii întregi: nu este a omului, ci pentru trebuinţele omului.

Acest înflăcărat vestitor al Evangheliei s-a născut la Massa, lângă Siena (Italia), în ziua de 8 septembrie 1380. A studiat filosofie, litere, drept canonic, teologie. La vârsta de 22 de ani, a intrat în Ordinul Franciscan. După câţiva ani, a început activitatea de predicator pe care o va continua până în ultima clipă a vieţii. Toate marile oraşe ale Italiei vor asculta cuvântul său.

Bernardin a răspândit o devoţiune originală, devoţiune către Numele Preasfânt al lui Isus, pornind de la cuvântul sfântului Petru: nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți (Fap 4,12). Ca simbol al acestei devoțiuni a început să imprime pe icoane de lemn monograma IHS care sunt iniţialele formulei: Iesous Hemon Soter (Isus Mântuitorul nostru).

În 1444 după ce a ținut ultima serie de predici la Siena, s-a îndreptat spre Napoli, pentru a-şi împlini promisiunea făcută napolitanilor de a le predica şi lor. Pe drum, istovit fiind, s-a oprit în oraşul Aquila, unde, în ziua de 20 mai 1444, a trecut la Domnul. Când Bernardin a intrat în Aquila, cetăţenii se aflau în focul unor lupte şi neînţelegeri la care nu au renunţat nici la rugăminţile fierbinţi ale marelui misionar muribund. După ce l-au aşezat în sicriu, au observat un pârâiaş de sânge care curgea din trupul fără viaţă al lui Bernardin. Sângele nu a încetat să curgă până când cetăţenii Aquilei nu s-au împăcat. Astfel, Bernardin a continuat şi după moarte opera de pacificare căreia i-a închinat întreaga viaţă.

După şase ani, este declarat în mod oficial şi solemn Sfânt, întărind astfel cu sigiliul autorităţii bisericeşti chemarea la cinstirea Numelui Preasfânt al lui Isus.

Rugăciune

Dumnezeule, care i-ai dăruit sfântului preot Bernardin o iubire deosebită faţă de sfântul Nume al lui Isus, dă-ne, te rugăm, harul, pentru meritele şi rugăciunile lui, să fim mereu înflăcăraţi de duhul iubirii tale. Amin.