10 mai: Sfântul Antonin din Florența, episcop

Fiul unui notar din marele oraş Florenţa, Antonin s-a născut în anul 1389 şi la botez i s-a dat numele de Anton. Mai târziu, datorită staturii lui mici şi a sănătăţii şubrede, i s-a spus Antonin. Tot pentru acest motiv, când, la vârsta de 14 ani, a cerut să fie primit în mănăstirea călugărilor dominicani din oraş, a fost amânat pentru un an de zile, cerându-i-se, pentru a-l descuraja, să înveţe pe de rost Decretaliile lui Graţian. După un an, s-a prezentat cu imensul volum de legi ştiut pe dinafară astfel că va fi primit în mănăstirea Sancta Maria cea Nouă. Aici a avut parte de o întâlnire deosebită căci în această mănăstire viețuia și fericitul Giovanni da Fiesole, adică renumitul artist cunoscut sub numele de Fra Angelico.

Începând din anul 1413, când a fost sfinţit preot, Antonin a îndeplinit diferite misiuni în cadrul Ordinului Dominican, fiind numit vicar, vizitator superior local la Fiesole, Roma, Napoli, Florenţa. Deşi cu o sănătate şubredă, a desfăşurat o activitate imensă, atât pe tărâm administrativ, cât şi spiritual. El i-a încredinţat lui Fra Angelico sarcina de a decora mănăstirea Sfântul Marcu cu picturile ce au rămas ca adevărate capodopere. E de mirare că în mijlocul atâtor ocupaţii a găsit timp şi pentru a scrie numeroase lucrări, între care un loc deosebit îl merită Summa moralis, o mare enciclopedie sistematică a teoriei şi practicii vieţii creştine. În toate lucrările sale, se observă grija de a lăsa la o parte discuţiile savante şi a se opri îndelung asupra a ceea ce considera util pentru el şi pentru alţii. A insistat în chip deosebit asupra ascultării şi cunoaşterii învăţăturii creştine, şi asupra folosirii dese şi corecte a sfintelor sacramente.

Era un om practic, sensibil la problemele sociale ale timpului său, silindu-se să dea o orientare creştinească mişcării de renaştere culturală şi socială. A insistat şi a reuşit să organizeze o asistenţă medicală sistematică dirijată de autoritatea oraşului. Având un bagaj de cunoştinţe extraordinar de mare în materie de religie, drept, politică, economie, zilnic trebuia să primească în audienţă numeroşi vizitatori, din toate treptele sociale, care veneau să-i ceară sfatul în diverse probleme.

Între timp, rămase vacant scaunul arhiepiscopal din Florenţa. Papa Eugen al IV-lea, probabil la sugestia lui Fra Angelico, care lucra la Roma o pictură cerută de Suveranul Pontif, l-a numit arhiepiscop pe fratele Antonin. Cel dintâi care a rămas surprins, şi chiar înspăimântat de această numire, a fost însuşi Antonin, care a fugit să se ascundă la Marema. În cele din urmă, făcând act de ascultare, a acceptat. Cu toate suferinţele fizice care-l asaltau în permanenţă, timp de 13 ani, a păstorit turma încredinţată, vizitând toate parohiile mergând călare pe spatele măgăriţei, asemenea unui umil frate călugăr. Poporul florentin îl iubea ca pe un părinte, deoarece sfântul episcop, într-o anumită situaţie, i-a luat apărarea chiar împotriva lui Cosimo de Medici, stăpânul puternic şi temut al Florenţei. Acest adevărat păstor bun, umil şi învăţat, plin de zel şi de bunătate, s-a jertfit pentru turma sa până în pragul morţii, prag pe care la trecut în ziua de 2 mai 1459. A fost declarat sfânt la 31 mai 1523, de către Papa Adrian al Vl-lea.

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu l-ai dăruit pe sfântul Antonin ca episcop al Bisericii tale sfinte. Fă, te rugăm, ca tot ceea ce el ne-a încredinţat, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, să prindă necontenit rădăcini în inimile noastre, iar el, pe care îl primim, din darul tău, ca ocrotitor, să ne fie mijlocitor la tronul îndurării tale. Amin.