După trei ani a fost hirotonit preot la Roma de unde se întoarse pentru a duce o viață
eremitică pe muntele Morrone unde a întemeiat un schit cu o viaţă foarte aspră. A organizat în mai
multe regiuni schituri reunite în Ordinul Fraţii cinstitori ai Duhului Sfânt, mai cunoscuţi sub
numele de Celestini. În anul 1274, Petru din Morrone a mers până la Lyon, unde avea loc un
Conciliu Ecumenic, acolo obținând de la papa Grigore al X-lea aprobarea Ordinului întemeiat de
el.Întorcându-se în Italia, sfântul pustnic, mânat de dorul singurătăţii, se muta din loc în loc pentru a
vizita diferitele comunităţi monastice, dar mai ales, pentru a scăpa de vizitele admiratorilor care
alergau la el atraşi de renumele sfinţeniei lui.
În anul 1286, convocând adunarea generală, Capitulul General al Ordinului său, în faţa
tuturor, a renunţat la calitatea de superior suprem, cerând să fie ales un altul, iar lui să i se dea
învoirea de a locui în schitul în care se va simţi mulţumit, dată fiind vârsta înaintată şi starea
sănătăţii lui. Pe când se afla în schitul Sfântul Onofrei, fiind aproape de vârsta de 79 de ani, i s-a
adus vestea alegerii la scaunul pontifical.
După ce a considerat că este spre binele Bisericii să renunţe la misiunea încredinţată de
conclavul de la Perugia, Celestin al V-lea ar fi voit să se retragă la mult dorita pace a schitului, dar
nu i-a fost cu putinţă. Succesorul său, Papa Bonifaciu al VIII-lea, de teamă ca nu cumva susţinătorii
lui Celestin al V-lea să creeze noi dificultăţi Bisericii, l-a ţinut sub pază în castelul de la Fumone,
unde şi-a trăit ultimele luni într-o izolare completă. Aici a încetat din viaţă la 19 mai 1296.
Rugăciune
Dumnezeule, care l-ai orânduit pe sfântul Celestin drept urmaş al lui Petru şi i-ai încredinţat
grija întregii Biserici, ocroteşte necontenit, prin mijlocirea lui, turma pe care o iubeşti, pentru ca ea
să se îndrepte spre patria cerească printr-o credinţă neştirbită şi o dragoste desăvârşită. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu