Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (Istanbul, Turcia), nepot al ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franţei). A fost botezat şi miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte ataşată de Biserica Ortodoxă, și a copilărit într-un ambient protestant, alături de familia în grija căreia s-a aflat în timpul studiilor sale în Franța, la Toulouse.
Mai târziu, la vârsta de 25 de ani a mers la Roma pentru a studia filosofie și teologie catolică
la Universitatea călugărilor dominicani. În 1902 a făcut profesiunea de credinţă catolică, pentru a fi,
așa cum spunea el, şi mai ortodox. Deşi dorea să devină preot sau călugăr catolic, pentru a nu o
îndurera pe mama lui şi urmând sfatul Papei Pius al X-lea, s-a dedicat apostolatului ca laic,
desfăşurând o bogată activitate în toată lumea, de la Bucureşti, Roma, Paris şi până la Congo,
Tokyo, Sidney, Buenos Aires. În România s-a dedicat operelor de caritate şi a deschis primul
dispensar gratuit Bethleem Mariae la Bucureşti, a pus bazele marelui spital şi sanatoriu Sfântul
Vincenţiu de Paul (Spitalul Parhon), înfiinţând astfel primul spital gratuit din România şi prima
ambulanţă. A devenit astfel fondatorul primei opere catolice de caritate din România.
În timpul războiului balcanic din 1913 a participat la serviciile sanitare, dedicându-se
îngrijirii bolnavilor de holeră de la Zimnicea. Mai târziu, în timpul primului război mondial s-a
implicat în misiuni diplomatice, în ajutorarea victimelor cutremurului de la Avezzano (Italia), a
tuberculoşilor din ospiciul din Roma, a răniţilor de război, trecând de la ambientele diplomatice la
cele populare cu o naturaleţe surprinzătoare.
În 7 octombrie 1923 a fost sfinţit preot catolic la Paris de către cardinalul Dubois,
arhiepiscopul locului, desfășurându-și activitatea preoțească în Franţa până în 1939. La scurt timp
după ce a devenit preot, a primit de la Papa Pius al XI-lea privilegiul de a putea celebra atât în rit
latin cât şi în rit bizantin, devenind astfel primul preot român biritual. Acelaşi papă, la 13 mai 1931
l-a numit pronotar apostolic, Vladimir Ghika fiind chemat de atunci cu apelativul monseniorul.
Aflându-se în România la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial, a ales să rămână în
ţară, pentru a fi alături de săraci şi bolnavi. Din aceleași motive a refuzat mai apoi să părăsească
România, odată cu instaurarea regimului comunist. A fost arestat la 18 noiembrie 1952, acuzat de
înaltă trădare și condamnat la trei ani de închisoare. Întemniţat la Jilava, a fost ameninţat, bătut
până la sânge și torturat. Doi ani mai târziu, la vârsta de 80 de ani, a trecut la cele veșnice la
închisoarea din Jilava, la 16 mai 1954, din cauza tratamentului inuman la care a fost supus. Trupul
lui Vladimir Ghika a fost înmormântat în cimitirul din apropierea închisorii Jilava, iar în 1968
rămășițele sale pământești au fost mutate de către urmașii săi la cimitirul Bellu Ortodox din
București și așezate în mormântul familiei.
A fost preot, confesor, director spiritual, conferenţiar, om de ştiinţă, diplomat, activitatea lui
desfăşurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, şefi de state, politicieni, filosofi, artişti,
scriitori, teologi, până la anarhişti, ocultişti, homosexuali şi prostituate.
Rugăciune
Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot al sufletelor noastre, Tu i-ai trimis pe
apostolii şi discipolii Tăi în lumea întreagă, pentru a duce tuturor oamenilor vestea cea bună a
iubirii Tale. În pragul sacrificiului Tău suprem pentru mântuirea lumii, la cina de pe urrnă, Te-ai
rugat Tatălui ceresc ca Biserica Ta să fie una.
Priveşte cu bunăvointă la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika, suflet
nobil atât din naştere cât şi prin vocaţie. El a dat mărturie despre Tine cu zel apostolic pe toate
meridianele pământului şi şi-a pecetluit credinţa neclintită în Tine cu preţul martiriului său.
Fă ca exemplul său de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre noi. Aşa cum
în vremea petrecerii sale pământeşti săvârşea, prin puterea Ta, măreţe fapte de binefacere, iar la
chemarea Ta îmbina armonios Orientul cu Occidentul, tot astfel acum dăruieşte-ne pentru meritele
şi sfinţenia martiriului său te rugăm pentru unirea tuturor creştinilor, spre slava Ta, care vietuieşti şi
domneşti în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu