4 martie: Sfântul Cazimir, rege

Regina Elisabeta, soţia regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei, a avut treisprezece fii, dintre care doisprezece au purtat coroane regale. Al treisprezecelea, purtând numele tatălui său şi fiind al treilea născut dintre fraţi, după ce a renunţat la coroana regatului ungar, s-a învrednicit să primească o coroană mult mai glorioasă: coroana sfinţeniei.

Cazimir s-a născut la Cracovia, în 1458, ca fiu al regelui Poloniei, aparţinând dinastiei Iagelonilor, care era de origine lituaniană. Când Cazimir avea treisprezece ani, în Ungaria vecină se petreceau evenimente grave: o mare parte din nobilime s-a răsculat împotriva regelui lor, Matei Corvin, şi au cerut regelui Poloniei să le trimită pe cel de al treilea fiu al său, spre a-l alege suveran al Ungariei. Când Cazimir a aflat că Sfântul Părinte Papa era împotriva depunerii regelui legitim şi a înscăunării prin forţă a tânărului principe, a renunţat cu hotărâre la acest plan. A considerat că însuşi Dumnezeu îi vine în ajutor pentru a duce la îndeplinire dorinţa ce o nutrea în suflet după o viaţă de renunţare la bunurile trecătoare, trăită în umilinţă şi sărăcie.

Trebuie să amintim că întemeietorul dinastiei Iagelonilor, păgânul Iagelon, suveranul Lituaniei, în anul 1385 se convertise la catolicism împreună cu tot poporul său şi a stabilit o legătură strânsă între Lituania şi Polonia. Dinastia iagelonilor va rămâne pe tronul Poloniei până în 1572, întinzându-şi stăpânirea peste teritoriile Prusiei şi Ungariei, cu intenţia de a realiza visul de demult ca toate statele dintre Baltica şi Marea Neagră să formeze un singur stat. Angajat în această politică de expansiune, regele Cazimir al IV-lea (1440-1492) a încredinţat fiului său care îi purta numele sarcina de regent al Poloniei. Tânărul principe, deşi bolnav deja de tuberculoză, şi-a împlinit misiunea cu cinste, ducând o politică inteligentă, fără a se lăsa ameţit de seducţiile puterii.

A slujit cu credinţă ţara, dar nu a cedat atunci când tatăl său i-a propus să ia în căsătorie pe fiica regelui Frederic al III-lea, pentru ca prin această căsătorie să lărgească graniţele regatului, şi aşa destul de întinse. Principele Cazimir nu a voit să renunţe la curăție pentru avantaje materiale, pe care nu le dorea. Deşi era de o frumuseţe extraordinară, admirat de toţi şi dorit ca soţ de multe tinere din familiile princiare, Cazimir şi-a păstrat inima sa numai pentru Precurata Fecioară Maria. Suflete al meu, scria el în unul din multele madrigale dedicate Madonei, nu lăsa nici o zi fără să-ţi aduci omagiile faţă de Maria: ţine cu evlavie şi solemnitate toate sărbătorile ei. Preamăreşte virtuţile ei alese. Admiră-i desăvârşirea şi măreţia care o ridică peste toate creaturile.

S-a stins din viaţă la 4 martie 1484, după împlinirea vârstei de 25 de ani, în localitatea Grodno. Îndată după moarte, întregul popor polonez l-a cinstit ca pe un sfânt. În anul 1521, Papa Leon al X-lea l-a ridicat la cinstea sfintelor altare şi l-a declarat patron al Poloniei şi al Lituaniei.

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic, a-ţi sluji ţie înseamnă a domni: dă-ne, te rugăm, prin mijlocirea sfântului Cazimir, harul de a-ţi sluji pururi în sfinţenie şi dreptate. Amin.