17 martie: Sfântul Patriciu, episcop

Patriciu este apostolul şi patronul Irlandei, deoarece el este cel care cu înţelepciune şi răbdare a semănat din belşug Sfânta Evanghelie în aceste ţinuturi. S-a născut în anul 385 şi a murit în anul 461, aproape de Down, astăzi rebotezată Downpatrik, în Ulster, Irlanda de Nord. S-a născut într-o localitate din Ţara Galilor, în vestul Angliei; de tânăr, la vârsta de 16 ani, a fost prins de piraţi şi dus în insula alăturată, Irlanda, pe atunci locuită de celţi şi scoţieni, care erau încă păgâni. Piraţii l-au purtat prin târgurile irlandeze ca să-l vândă ca sclav. Întâlnirea cu viitoarea patrie adoptivă a fost astfel dură, iar şederea acolo tot atât de neplăcută. De două ori a încercat să fugă, dar a fost prins, readus în Irlanda şi supus unui regim sever. Doar a treia oară însă, a reuşit să scape. Petrecuse şase ani de sclavie.

Se va mai întoarce în Irlanda, dar nu ca sclav, ci ca vestitor al Sfintei Evanghelii. Între timp s-a pregătit pentru viitoarea misiune făcând serioase studii teologice la Auxerre, sub conducerea sfântului Gherman. A întreprins şi o lungă călătorie în Italia, vizitând mai multe mănăstiri înfloritoare. S-a îndreptat apoi spre Irlanda, în anul 432, trimis fiind de însuşi Sfântul Părinte Papa, care l-a numit succesor al primului episcop, Paladiu. Buna reuşită a misiunii sfântului Patriciu în Irlanda trebuie atribuită organizării inteligente pe care el a ştiut să o creeze în această insulă lipsită de centre orăşeneşti şi împărţită în numeroase triburi şi clanuri conduse de căpetenii independente. Mai presus de toate, a ştiut să se adapteze la condiţiile sociale ale locurilor, formând un cler indigen şi mici comunităţi creştine în sânul fiecărei clase, fără a respinge obiceiurile şi practicile tradiţionale.

Şi-a dat un interes deosebit să convertească pe capii de triburi, bineştiind că exemplul lor va fi imediat urmat de supuşii lor. În diferite puncte ale Irlandei a construit mănăstiri care au devenit celebre şi în jurul lor s-au format nucleele viitoarelor oraşe.

Patriciu a avut multe greutăţi din partea celor care urmau învățătura eretică a lui Pelagius. Aceştia susţineau că pentru a ajunge la desăvârşirea creştinească este suficientă o educaţie şi o formaţie corectă a facultăţilor umane şi nu este nevoie de o intervenţie deosebită a harului divin, obţinut prin rugăciune şi sfintele sacramente. În acest context, Patriciu a scris o Mărturisire (Confessio) arătând că toată munca sa misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea sa faţă de pelagieni se întemeiază pe adevărul teologic că harul divin este necesar pentru mântuirea şi desăvârşirea omului. Munca neobositului misionar a dat roade excelente, care s-au păstrat de-a lungul veacurilor.

Rugăciune

Cristos este cu mine,

Cristos este în faţa mea,

Cristos este în spatele meu,

Cristos este în mine,

Cristos este sub picioarele mele,

Cristos este deasupra mea,

Cristos este la dreapta mea,

Cristos este la stânga mea,

Cristos este în lăţime,

Cristos este în lungime,

Cristos este în înălţime,

Cristos este în inima tuturor celor care se gândesc la mine, Cristos este în toţi ochii care mă văd,

Cristos este în toate urechile care mă ascultă. Amin.

Mă trezesc astăzi, cu o forţă puternică: Invocarea Presfintei Treimi,

Credinţa în Dumnezeu Unul și Întreit,

Creatorul întregii creații,

Tatăl veșnic, Duhul, Cuvântul.

Lăudați-l pe Domnul mântuirii mele. Mântuirea aparține lui Cristos Domnul. Amin.