19 martie: Sfântul Iosif, soţul Preacuratei Fecioare Maria

Numele Iosif este provenit din Vechiul Testament, fiind purtat de fiul lui Iacob şi al Rahelei, care a fost vândut de fraţii săi unor negustori de sclavi, dar a ajuns, în cele din urmă, primul ministru al Faraonului Egiptului. În limba ebraică Yoseph este o prescurtare a numelui Yosephyah care înseamnă Dumnezeu să mai dea, să mai adauge. Acest nume se dădea copiilor după a căror naştere părinţii mai doreau să mai aibă un alt copil. Când Rahela l-a născut pe cel de-al unsprezecelea copil al lui Iacob, i-a pus numele Iosif, exprimând rugăciunea: Domnul să-mi mai adauge un fiu. Ştim că a urmat al doisprezecelea copil, Beniamin.

Sfântul Iosif a fost soțul Preacuratei Fecioare Maria, capul Sfintei Familii în care s-a născut în mod minunat prin intervenția Duhului Sfânt, Isus, Fiul lui Dumnezeu. Orientându-și propria viață în ascultare față de mesajele pe care le-a primit de la Domnul prin intermediul viselor, el deveni o lumină de o exemplară paternitate. Cu siguranță nu a fost o persoană pasivă. E adevărat că a fost foarte tăcut, însă până la vârsta de 30 de ani a lui Mesia, a fost mereu alături de fiul său cu credință, în ascultare și disponibilitate față de planul lui Dumnezeu. A avut grijă de el în grajdul din Betleem, l-a salvat fugind în Egipt atunci când a fost nevoie, l-a căutat atunci când l-a pierdut la vârsta de 12 ani, l-a învățat meseria de tâmplar, l-a ajutat alături de Maria să crească în înțelepciune, vârstă și har. Probabil a trecut la Domnul cu puțin înainte ca Isus să își înceapă viața publică.

Chipul său a rămas în umbră chiar şi după moarte. Comemorarea şi cinstirea publică a amintirii sale a început relativ târziu. În anul 1621, papa Grigore al XV-lea a declarat ziua de 19 martie sărbătoare de poruncă, iar papa Pius al IX-lea, în secolul al XIX-lea, l-a declarat pe sfântul Iosif ca patron al Bisericii Universale.

Rugăciune către sfântul Iosif, ocrotitorul familiilor (sfântul papă Ioan al XXIII-lea)

Sfinte Iosife, tată purtător de grijă al lui Isus şi soţ preacurat al Mariei, care ţi-ai trăit viaţa împlinindu-ţi în mod desăvârşit chemarea, susţinând prin munca mâinilor tale sfânta Familie, ocroteşte-ne şi pe noi care, plini de încredere, alergăm la tine.

Tu cunoşti dorinţele, necazurile şi speranţele noastre. Venim la tine, căci ştim că vom afla în tine un puternic ocrotitor. Şi tu ai cunoscut încercările, oboseala, truda. Însă sufletul tău, plin de cea mai adâncă pace, a tresăltat de bucurie avându-l aproape pe Fiul lui Dumnezeu, încredinţat ţie, şi pe Maria, preadulcea lui Mamă.

Ajută-ne să înţelegem că în munca noastră nu suntem singuri. Să ştim să-l descoperim pe Isus alături de noi, să-l primim prin har şi să-l păstrăm cu fidelitate, aşa cum ai făcut tu.

Dobândeşte-ne harul ca în familia noastră totul să fie sfinţit, în iubire, în răbdare, în dreptate şi în căutarea binelui pentru toţi. Amin.