25 martie: Buna Vestire

Sărbătoarea din această zi ne amintește de evenimentul minunat al întrupării Domnului nostru Isusu Cristos. In Annuntiatione Domini privim cu admirație către Preacurata Fecioară Maria care a răspuns în mod minunat la chemarea pe care Domnul i-a adresat-o. Deşi documente scrise cu privire la celebrarea Bunei Vestiri avem păstrate doar din secolul al VI-lea, putem fi siguri că sărbătoarea provine din primele veacuri ale creştinismului. Cum ar fi fost posibil ca primii creştini să nu reţină cu deosebită veneraţie şi emoţie cuvintele adresate Mariei de către îngerul Gabriel? Conţinutul, înţelesul Bunei Vestiri se referă în primul rând la Mesia, Mântuitorul aşteptat, şi în al doilea rând la legătura intimă, vitală între Mamă şi Fiu, după cum reiese din cuvintele îngerului Gabriel: Bucură-te, tu care eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei... Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Pe bună dreptate, Maria va fi numită Maica lui Dumnezeu.

Îngerul foloseşte limbajul profeţilor din Vechiul Testament, când ei vesteau timpurile mesianice. Începe prin a o invita la bucurie pe Fecioara aleasă, asigurând-o de ajutorul lui Dumnezeu în împlinirea misiunii la care a fost chemată. Dumnezeu priveşte cu nemărginită iubire spre Maria. Domnul este cu ea. Ea a aflat har în faţa celui Preaînalt, va fi fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu. Maria însăşi în salutul îngerului recunoaşte cuvintele profetice care premerg descoperirilor privind venirea lui Mesia. Privind credinţa adâncă cu care Maria se lasă încrezătoare în voia lui Dumnezeu, precum şi lucrarea supranaturală vestită prin mesajul adus de înger, putem afirma că în momentul răspunsului definitiv, al cuvântului fie rostit de ea, în sufletul şi fiinţa ei era deja prezent în mod real tot ceea ce avea să devină cunoscut încetul cu încetul de-a lungul întregii sale vieţi, datorită legăturii cu Fiul ei divin.

În momentul Bunei Vestiri, Maria este expresia cea mai înaltă a aşteptării venirii lui Dumnezeu şi a lui Mesia, aşteptare ce a străbătut în continuă creştere întreg Vechiul Testament. Este sinteza şi punctul culminant al aşteptării mesianice din partea poporului ales. Aşa vede lucrurile sfântul Luca în cântarea Magnificat (Sufletul meu preamăreşte pe Domnul). Tot aşa le-au văzut şi Sfinţii Părinţi ai Biserici, iar teologia contemporană reia gândul lor în mod profund.

Datorită harului de a fi fost zămislită fără de păcatul strămoşesc, precum şi faptului de a-şi fi consacrat lui Dumnezeu fecioria ei, Maria a dovedit, în lumina credinţei, o înţelegere şi o supunere excepţional de aleasă şi de delicată (cf. E. Schillebeeckx).

Rugăciune

Dumnezeule, care ai voit ca, în sânul Fecioarei Maria, Cuvântul tău să ia trup omenesc adevărat, dă-ne, te rugăm, harul, ca noi, care îl mărturisim pe Răscumpărătorul nostru, Dumnezeu şi om, să ne învrednicim a avea parte de viaţa sa dumnezeiască. Amin.