În ceata numeroasă a martirilor din Numidia (ţinut astăzi aflat în Algeria) se află şi fiul unui
ofiţer însărcinat cu recrutarea ostaşilor pentru armata imperială, pe nume Maximilian. Fiind creştin,
îi declară tatălui său că nu va putea să lupte pentru împărat şi nici să poarte medalionul de plumb pe
care îl primeau recruţii.
Pentru această declarație a fost condamnat la moarte. Ajuns la locul execuţiei, l-a rugat pe
tatăl său să dăruiască uniforma nouă ce i-o pregătise soldatului care avea să execute sentinţa de
condamnare. Fără părere de rău, regretând doar durerea pe care o producea tatălui său, dar convins
că numai astfel contribuia la adevărata pacificare a lumii, şi-a oferit liniştit capul pentru a fi tăiat.
Era în vârstă de numai douăzeci şi unu de ani.
Rugăciune
Dumnezeule, care, pentru a da strălucire Bisericii tale, ai binevoit să-l împodobeşti pe
sfântul Maximilian cu biruinţa martiriului, dă-ne cu îndurare harul, ca, după cum el a fost părtaş de
pătimirea Domnului, să ne învrednicim şi noi a păşi pe urmele lui şi a ajunge astfel la bucuriile
veşnice. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu