24 martie: Sfânta Ecaterina a Suediei, călugăriţă

Ecaterina s-a născut în anul 1331. Era fiica sfintei Brigita a Suediei. De foarte tânără s-a căsătorit cu nobilul Edgar Kürner, şi el un suflet îndrăgostit de frumuseţile imateriale, care a fost de acord cu tânăra lui soţie să îşi păstreze jurământul pe care îl făcuse în copilărie de a rămâne fecioară. Mai mult chiar, el însuşi a făcut legământ să urmeze aceeaşi cale.

La vârsta de 19 ani, Ecaterina obţine de la soţ permisiunea de a vizita oraşul Roma cu prilejul anului jubiliar 1350, însoțind-o pe mama sa, Brigita. Aici, nu după mult timp, primeşte vestea că soţul a trecut la cele veşnice. De acum înainte, viețile celor două, mamă şi fiică, vor parcurge acelaşi drum: fiica va participa cu toată dăruirea la activitatea spirituală a mamei. Brigita întemeiase în Suedia, la Vadstena, o comunitate de tip cenobitic, formată din mănăstiri separate pentru bărbaţi şi pentru femei, urmând normele de viaţă călugărească trasate de sfântul Bernard.

Ecaterina şi-a prelungit şederea la Roma până la moartea mamei sale, în anul 1373 la 23 iulie. În tot acest timp a fost alături de mama sa în pelerinajele lungi pe care le-a întreprins, având de trecut prin mari primejdii, din care cele două curajoase femei nu ar fi putut scăpa fără un ajutor deosebit din partea lui Dumnezeu.

În 1375 se reîntorcea în Suedia, aducând cu ea trupul mamei, pe care l-a înmormântat în mănăstirea din Vadstena. Ea însăşi intră în mănăstire. După câtva timp se reîntoarce la Roma, pentru a urmări procesul de canonizare a mamei sale. O tradiţie aminteşte că în această perioadă, prin rugăciunile ei, a salvat oraşul de o revărsare catastrofală a fluviului Tibru, ale cărui ape începuseră a trece digurile. Faptul este reprezentat într-o pictură păstrată în capela dedicată sfintei Ecaterina în locuinţa din piaţa Farnese.

Revenind în Suedia, a fost aleasă stareţă a mănăstirii Vadstena, dar în 24 martie 1381 părăseşte pământul şi se duce să îşi întâlnească mama în lumina şi odihna veşniciei. A fost proclamată sfântă de către papa Inocențiu al VIII-lea în 1484.

Rugăciune

Dumnezeule, care ai chemat-o pe slujitoarea ta, sfânta Ecaterina, să te caute pe tine mai presus de toate, ajută-ne, te rugăm, prin exemplul şi mijlocirea ei, ca, slujindu-ţi ţie cu inimă curată şi smerită, să ajungem la slava veşnică.. Amin.