10 martie: Sfântul Simpliciu, papă

Sfântul Simpliciu a păstorit Biserica lui Cristos în calitate de episcop al Romei şi papă între anii 468-483. Era o perioadă de mari frământări atât pentru Biserică cât şi pentru Imperiul Roman, acum împărţit în două: Imperiul de Apus şi Imperiul de Răsărit, şi din toate părţile atacat de popoarele care se revărsau dinspre nordul şi răsăritul Europei. Împărţirea în două a imperiului a dus şi la o accentuare a diferenţierilor între partea de Apus şi partea de Răsărit a Bisericii. De multe ori împăraţii interveneau în probleme ale vieţii bisericeşti, fie în ce priveşte organizarea, fie, adesea, şi în probleme de credinţă şi morală.

Sfântul Simpliciu, asemenea altor papi, s-a aflat uneori în situaţii grele, dar în toate împrejurările a rămas statornic în credinţa şi demnitatea ce i-au fost încredinţate. În anul 482, împăratul Zenon a propus un compromis cu erezia numită monofizism. Simpliciu s-a ridicat cu hotărâre şi a afirmat limpede credinţa definită la Conciliul Ecumenic de la Calcedon, localitate situată lângă Constantinopol. Acest conciliu, la care au participat peste 600 de episcopi, din t

oată lumea creştină, a condamnat învăţătura susţinută de Patriarhul de Alexandria, Dioscor, şi învăţatul călugăr din Constantinopol, Eutihie. Ei afirmau că în Cristos este numai o singură fire, firea dumnezeiască, de unde provine și numele de monofizism (monos = singur, fisis = fire).

Dioscor şi Eutihie reuşiseră, cu ajutorul împăratului Teodosie al II-lea, să convoace un sinod la Efes, în anul 449, care a subscris o mărturisire de credinţă monofizită. Mijloacele folosite pentru obţinerea aprobării acestei mărturisiri au dat sinodului din Efes numele de sinodul tâlhăresc din Efes. Peste doi ani, un adevărat conciliu ecumenic, Calcedon (451), îi va depune din episcopat pe Dioscor şi Eutihie, şi va condamna definitiv monofizismul, însuşindu-se scrisoarea papei Leon cel Mare al Romei. Sfântul Simpliciu, după cum am amintit, a susţinut învăţătura creştină propusă de sinodul din Calcedon.

În mod evident, Simpliciu este în legătură cu adjectivul simplex, simplu, neamestecat, neprefăcut, neîmpărţit. Uneori este folosit şi în sens depreciativ, cu înţeles de redus. De când învăţătorul divin Cristos a poruncit apostolilor şi urmaşilor săi să fie simpli ca porumbeii, numele de Simpliciu rămâne o chemare la sinceritatea şi puritatea aducătoare de înţelepciune. Sfântul amintit în această zi ne oferă una dintre multele confirmări ale cuvintelor lui Isus.

Rugăciune

Dumnezeule, care l-ai rânduit pe sfântul Simpliciu ca păstor al întregii tale Biserici şi l-ai făcut să strălucească în chip minunat prin învăţătură şi prin sfinţenia vieţii, dă-ne nouă, care cinstim meritele sale, harul, să strălucim prin fapte bune înaintea oamenilor şi să ardem de iubire înaintea ta. Amin.