14 martie 2016

15 martie: Sfânta Luiza, călugăriţă


Spre sfâritul anului 1624, Vinceniu de Paul, apostol i destoinic organizator al operelor de binefacere, începea o îndelungcolaborare cu Luiza de Marillac, soie i mamcopleitde greutăţi, dar însufleitde o energicdorinţă de a contribui la uurarea suferinelor imense care în acea perioadse abturasupra Parisului i a Franei. Vinceniu vedea în ea un suflet de crin, o inimde aur i o voinţă de oel. Au discutat ca împreunsîntemeieze o asociaie asemntoare cu clugria, care sse ocupe de asistena bolnavilor. Acestei asociaii i-au dat numele de Fiicele carităţii. Planul lor avea saduco schimbare radicalîn modul de exercitare a carităţii i în viaa clugreasc. Pânatunci nu se concepea o clugriţă decât purtând vlul care so acopere, locuind în mnstire unde nu era permis sintre nici un brbat (clauzura), despritchiar în capelde restul credincioilor printr-un grilaj de fier, avându-i capela proprie în cadrul mnstirii i o grdina închispentru plimbare numit chiostru.


Voi vei avea drept mnstire, repeta Vinceniu primelor fiice ale carităţii, doar casele bolnavilor, drept chilie o camerînchiriat, Capela voastrva fi biserica parohial, grdina închisvor fi strzile oraului, clauzura voastreste ascultarea, gratiile svfie teama de Dumnezeu, iar vlul, sfânta modestie.


Sunt cuvinte care mai bine decât cel mai reuit portret artistic ne descriu chipul sfintei amintite astzi: umil, inteligent, i supuscolaboratoare a marelui sfânt al carităţii. Singur Dumnezeu tie ce trie sufleteascare aceastfemeie, spunea sfântul Vinceniu, referindu-se la neobosita activitate ce o desfăşura în pofida sntăţii ei ubrede i a multor neplceri.

Luiza era fiica naturala lui Ludovic de Marillac, conte i consilier în parlament. Ea a avut parte de o copilrie foarte zbuciumat. În 1604 îi moare tatl i Luiza este scoasdin colegiul regal i încredinatunei domnioare srace (poate mama ei), care o îndrumîn câmpul muncii. Aflând de originea ei suferfoarte mult, întrindu-i hotrârea de a deveni clugriţă. Rudele ei au decis altfel, i, la 5 februarie 1613, Luiza se cstorete cu scutierul i secretarul Mariei de Medicis, Anton Lagras. La 19 octombrie din acelai an se nate un copil, Mihai. Boala îndelungata soului i greutăţile financiare au tulburat atât de mult armonia între cei doi soi, încât Luiza se gândea car fi mai bine sse despart.

Numai convorbirile frecvente cu sfântul Francisc de Sales au ajutat-o sdepăşeascaceste momente grele. Apoi, Vinceniu de Paul o asociazla întemeierea Institutului Fiicelor Carităţii. Duppuin timp, în decembrie 1625, soul moare, iar fiul lor Mihai intrîn seminar. Luiza a putut sprimeascîn casa ei primele tinere venite de la arcu gândul de a se consacra îngrijirii sracilor i bolnavilor, în colaborare cu Institutul Doamnelor de Caritate, format din persoane aparinând claselor orăşeneti. Era primul nucleu de la care a început sse dezvolte noua congregaie atât de originala Fiicelor Carităţii.

A rmas în plinactivitate pânîn ultimul moment. A murit la 15 martie 1660, cu puine luni înainte de printele sracilor, cum era numit sfântul Vinceniu, de la care a învăţat sduco viaţă sufleteascsimplă şi s-i organizeze în mod practic activitatea. Rspunzând parcgândului sfântului întemeietor al Fiicelor Carităţii, care spunea csfinenia este cu atât mai adevratcu cât este mai ascuns, Luiza de Marillac a fost declaratsfântabia în 11 martie 1934. În anul 1960, papa Ioan al XXIII-lea a declarat-o patroana Asistentelor Sociale.


Rugciune (sfânta Luiza)
Condu-m, o Doamne, în pacea tcerii tale, tezaur divin care îmi poate umple sufletul. Îngere drag al meu, te rog, mergi înaintea lui Isus al meu. Spune-i divinului Mântuitor ceu îl ador i cîl iubesc din toatinima. Cheam-l pe acest adorabil Prizonier al iubirii svinîn inima mea i srmânvenic în ea. Aceastinime prea micpentru a deveni lcaunui aa mrerege, înseu vreu so fac mai mare, prin intermediul iubirii i a credinei. Amin. 

Niciun comentariu:

Des coeurs qui se rencontrent