Fiică a unei familii înstărite din oraşul Assisi, a fost profund mişcată şi puternic atrasă de
viaţa nouă pe care o începuseră concetăţenii ei, Francisc al lui Bernardone şi Clara Offreduccio,
viaţă de sărăcie, de muncă, de iubire şi negrăită bucurie. În anul 1214 este primită în mănăstirea
Sfântul Damian, mănăstirea în care Clara conducea un grup de călugăriţe formând Ordinul
Clariselor, Ordin călugăresc întemeiat de Francisc din Assisi.
Când Clara este chemată de sora
moarte la luminişurile cerului, în anul 1253, Benedicta e aleasă de celelalte surori să fie Mater et
Magistra (Mamă şi Îndrumătoare) pe drumul desăvârşirii evanghelice. Nu cunoaştem fapte mai
deosebite din viaţa ei, dar faptul că încă din viaţă şi apoi după sfârşitul călătoriei pământeşti,
întâmplat în anul 1260, a fost considerată sfântă, dovedeşte că a strălucit în dragostea ei faţă de
sărăcia, iubirea şi slujirea aproapelui predicate de Sărăcuţul din Assisi.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai chemat-o pe slujitoarea ta, sfânta Benedicta, să te caute pe tine mai
presus de toate, ajută-ne, te rugăm, prin exemplul şi mijlocirea ei, ca, slujindu-ţi ţie cu inimă curată
şi smerită, să ajungem la slava veşnică. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu