În 1211, după o vizită a sfântul Francisc de Assisi, franciscanii au ajuns la Pisa. Cu această
ocazie tânărul Agnello îl cunoscu pe sfântul din Assisi și, atras de idealul acestuia de viață, intră în
primul convent din această cetate. Agnello, al cărui nume din punct de vedere etimologic înseamnă
mesager, se născuse la Pisa în jurul anului 1194.
În cadrul Capitulului General din 1217 se decisese ca un grup de frați să se îndrepte spre
Franța. Francisc porni la drum însă, întâlnindu-l de-a lungul drumului pe cardinalul Ugolino
(viitorul papă Grigore al IX-lea), în urma insistențelor acestuia, decise să rămână în Italia. În fruntea
misiunii a fost pus Agnello, care era încă un diacon. Ajunși la Paris, Agnello a fondat în regiune
câteva convente și a avut fericita intuiție de a deschide o comunitate pentru franciscanii studenți
universitari, considerând că din punct de vedere cultural capitala franceză era printre cele mai
importante.
După șapte ani, sfântul Francisc îl numi din nou pe Agnello superiorul misiunii, formată din
opt frați, de această dată având ca destinație Anglia. Printre aceștia erau trei englezi, dintre care un
preot, Riccardo din Ingworth. După ce au trecut Canalul Mânecii, grupul a debarcat pe insulă la 10
septembrie 1224. S-au instalat la Canterbury, găsind pentru un timp adăpost pe timpul nopții pe
lângă o școală, când era închisă pentru elevi. Au suportant multe neplăceri din cauza temperaturilor
scăzute și a mâncării sărăcăcioase, dar conduita și entuziasmul lor avură parte de o mare admirație.
Au primit mai apoi un teren nu foarte primitor pe care au construit un convent.
De aici, doi englezi și doi italieni, printre care și Agnello, se îndreptară spre Londra unde,
după ce au fost primiți de către dominicani, au închiriat o casă. Datorită numeroaselor vocații s-a
deschis mai apoi un convent și la Oxford cu o școală teologică care, datorită fericitului din Pisa, a
ajuns să aibă o importanță extraordinară. Fideli sorei sărăcii, în toate conventele se trăia în mod
auster, iar timpul dedicat studiului nu trebuia să compromită rugăciunea.
Fericitul Agnello, a cărui faimă de sfințenie în timpul vieții ajunse la regele Henric al III-lea,
a fost un punct de referință chiar și pentru secolele ce au urmat. Printre cei mai mari teologi care au
studiat în școlile fondate de el, e de ajuns să amintim pe Bacon și pe Fericitul Duns Scotus.
Fericitul, în ciuda sănătății șubrede, a vrut să se întoarcă grabnic în Italia. Restabilindu-se la
Oxford, muri la 13 martie 1235 sau 1236, la doar 41 de ani. Cultul său a fost confirmat de către
papa Leon al XIII-lea la 4 septembrie 1892.
Rugăciune
Te rugăm, Doamne, întăreşte-i pe slujitorii tăi în credinţa adevărului, ca ei să o
mărturisească pretutindeni, prin cuvânt şi faptă, după cum fericitul Agnello din Pisa şi-a închinat
întreaga viaţă răspândirii ei cu neobosită râvnă. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu