28 martie: Fericita Ioana Maria de Maillé, văduvă

Fericita Ioana Maria de Maillé s-a născut într-o familie bogată, în castelul de La Roche, în apropiere de Saint-Quentin de Touraine la 14 aprilie 1331. La împlinirea vârstei de 16 ani în scena vieții ei apare o rudă din partea mamei care îi devine tutore, semn care indică faptul că părinții i-au murit de timpuriu. În acest context, după uzanța timpului, este aranjată căsătoria dintre Ioana cu baronul Robert de Silly, un băiat bun, cu o vârstă puțin mai mare, tovarășul ei de joacă încă din copilărie. Aceasta se petrecea împotriva inclinației tinerei spre viața consacrată și a unui vot de feciorie: așadar, o căsătorie forțată. Soțul însă îi propune să trăiască în perfectă continență, ca frate și soră, propunere pe care Ioana o acceptă cu toată mulțumirea.

În ciuda premiselor, căsătoria dintre cei doi a funcționat foarte bine. La baza acestei relații ei au pus trăirea Evangheliei, pe care doresc să o trăiască întru totul: opere de caritate, adoptă câțiva copii abandonați, hrănesc pe cei săraci, asistă pe cei bolnavi. Chiar dacă trăiau la un nivel atât de înalt caritatea, problemele nu au lipsit din casa lor. În acel timp între Anglia și Franța avea loc războiul numit De o sută de ani. Robert merge în război. Acolo e rănit și devine prizonier. Pentru eliberarea lui, Ioana va trebui să plătească o sumă considerabilă. Însă pentru aceasta nu își pierd credința și elanul de a face binele căci după ce lucrurile au revenit la normal ei încep din nou să slujească pe cei care aveau nevoie.

Robert moare în anul 1362, iar Ioana, văduvă la puțin peste 30 de ani, se găsește cu socrii și întreaga lor familie împotriva ei. Aceștia o acuzau în principal că ar fi risipit averea. Pentru aceasta au gonit fără prea multe discuții. Astfel că deodată se găsi în postura de a cerși și, mai mult, de a fi luată mereu în râs de bogatele ei rude. Ioana suferea, dar a primit totul cu o caritate fără limite, fără urmă de resentiment. Acesta era rodul numeroaselor ore de rugăciune, a penitenței și a sacrificiilor sale. 

Hainele pe care le purta erau foarte semănătoare cu cele ale franciscanilor, din a căror spiritualitate se hrănea. Întâlnind alte dificultăți încearcă să se dedice vieții eremitice însă după o perioadă, în 1386, s-a întors la Tours unde a locuit lângă conventul franciscanilor. Probabil a devenit terțiară franciscană.

Faima sfințeniei sale s-a răspândit într-atât încât doar la un an de la moartea sa (1414) procesul de canonizare ajunse să fie finalizat, credincioșii venerând-o în mod spontan. Însă din anumite motive beatificarea sa va avea loc cu o mare întârziere, în 1871, de către papa Pius al IX- lea.

Rugăciune

Dumnezeule, tu ai învăţat Biserica ta că noi îţi împlinim poruncile dacă te iubim pe tine şi pe aproapele. Dă-ne harul, ca, după exemplul fericitei Ioana Maria, să împlinim şi noi fapte de iubire, şi astfel, să ne învrednicim a fi număraţi printre binecuvântaţii împărăţiei tale. Amin.