30 noiembrie: Sfântul Andrei, apostol

Sfântul Andrei, fratele lui Simon Petru, a fost primul chemat dintre apostoli. De aceea, grecii îi acordă supranumele de protocletul. De asemenea, el este acela care a mijlocit întâlnirea dintre fratele său şi Mesia (In 1,41), precum şi întâlnirea unui grup de străini cu Isus (In 12,22), motiv pentru care unii sfinţi părinţi îl mai numesc şi mijlocitorul.

Locuia pe malul Lacului Genezaret. Era pescar alăturide tatăl său, Iona și de fratele său Simon. Când a auzit despre profetul Ioan Botezătorul care cerea tuturor să se convertească la Dumnezeu, i-a lăsat pe ai săi, dornic să afle dacă nu cumva au început să se împlinească spusele profeților. Aici l-a întâlnit pe Ioan, fiul lui Zebedeu, un alt pescar, mai tânăr decât el, necăsătorit, şi amândoi şi-au propus să rămână mai multă vreme aproape de profetul tânăr şi înflăcărat.

Spre uimirea lor, Ioan Botezătorul, într-una din zile, le-a atras atenţia asupra unui străin ce se apropia de dânşii, spunându-le: Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe Acela care ia asupra sa păcatele lumii! (In 1,36). Mânaţi de un îndemn tainic, cei doi prieteni au pornit pe urmele străinului şi l-au rugat să le arate locuinţa lui, ca să ştie unde-l pot afla când vor dori să-l mai vadă, dar Isus i-a reţinut la dânsul toată după-amiaza, stând de vorbă până seara târziu. Le-a răsplătit astfel dorinţa lor fierbinte de a înţelege semnele timpului. Andrei şi Ioan s-au ataşat cu toată inima de Isus. Au înţeles că El este cel vestit de Cărţile Sfinte şi au început să împărtăşească bucuria lor celor cu care se întâlneau. Primul pe care l-a întâlnit Andrei a fost fratele său, Simon, şi are meritul de a-l fi convins că într-adevăr Mesia se află între oameni.

Andrei şi Petru s-au întors la activitatea lor de pescari, la familiile şi viaţa lor obişnuită. Isus însuşi, după întemniţarea şi decapitarea lui Ioan Botezătorul, a părăsit Nazaretul şi a venit în oraşul Cafarnaum, probabil împreună cu Sfânta Fecioară Maria, având ocazia să se întâlnească şi să discute de mai multe ori cu prietenii săi de pe malul Iordanului, pe care, în cele din urmă, i-a chemat să i se alăture: Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni (Mt 4,19). Andrei şi Simon au pornit cu dragoste şi încredere pe drumul care îi va duce prin multe ţări străine, să răspândească oamenilor Vestea cea Bună. Despre Sfântul Andrei se mai vorbeşte de doua ori în Noul Testament, şi, atunci când se dau numele apostolilor lui Isus, el este amintit întotdeauna după fratele său, Simon, devenit Petru.

După înălţarea la cer a Domnului, numele său nu mai este amintit în Noul Testament, dar tradiţia şi multe scrieri apocrife ne dau unele indicaţii. După cum afirmă istoricul Eusebiu (263-339), sfântul Andrei şi-a desfăşurat activitatea apostolică în ţinuturile din jurul Mării Negre şi a sfârşit viaţa în Grecia, la Patras, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X. Rămăşiţele sale pământeşti s-au păstrat cu veneraţie la Patras, apoi au fost transportate la Constantinopol, de unde au fost aduse la Amalfi, în Italia. În anul 1462, corpul sfântului Andrei a fost adus la Roma. Papa Paul al VI-lea, în spiritul ecumenic promovat de Conciliul Vatican II, a dispus ca preţioasa relicvă să fie predată Bisericii din Răsărit, având în vedere că sfântul Andrei este patronul oraşului Constantinopol şi al Patriarhatului Ecumenic.

Rugăciune

Rugăm cu umilinţă, Doamne, maiestatea ta în sărbătoarea sfântului apostol Andrei. El, care a fost vestitor al evangheliei şi păstor al Bisericii tale, să ne fie puternic mijlocitor în ceruri. Amin.