11 noiembrie: Sfântul Martin de Tours, episcop

Sfântul Martin s-a născut pe la anul 315, în localitatea Sabaria din Panonia, actualmente Szombathel, în Ungaria, ca fiu al unui tribun roman. Deşi părinţii săi erau păgâni, ajungând să ia cunoştinţă de religia creştină, la vârsta de 10 ani, s-a înscris în rândul catehumenilor, arătându-şi dorinţa de a se dărui cu totul slujirii lui Dumnezeu. Deoarece împăratul tocmai dăduse un decret prin care fiii ofiţerilor romani erau obligaţi să îmbrăţişeze cariera militară, Martin a intrat în cavalerie şi a depus jurământul militar.

În această perioadă s-a petrecut faptul rămas atât de viu întipărit în amintirea contemporanilor şi a urmaşilor: împărţirea mantalei sale. Trecând prin oraşul francez Amiens, întâlneşte un sărman cerşetor, care tremura de frig. Cei dinaintea lui Martin nici nu s-au uitat la dânsul, dar Martin se gândea că Dumnezeu anume a voit aşa, ca el să aibă ocazia de a face un bine. Deoarece nu mai avea nimic de dat, a scos sabia şi a tăiat în două mantaua largă cu care era acoperit: o parte a dat-o cerşetorului şi cu cealaltă s-a înfăşurat el însuşi. În noaptea următoare, Martin a avut un vis: Isus Cristos, acoperit cu jumătatea de manta dăruită săracului, le spunea cetelor de îngeri care-l înconjurau: Martin, care este numai catehumen, m-a îmbrăcat cu veşmântul acesta. Ca o relicvă preţioasă, jumătatea de manta pe care Martin şi-a păstrat-o a fost aşezată de către urmaşi într-o încăpere mică, ce a primit numele de capelă (de la cappa, manta), iar paznicului acestei încăperi i s-a spus capelan.

La vârsta de 18 ani, fiul tribunului din Sabaria părăseşte armata şi este botezat de către episcopul Ilarie din Poitiers, cu care se întâlnise de mai multe ori în diferitele misiuni ostăşeşti împlinite în Galia. Din cauza frământărilor şi certurilor provocate de către grupările favorabile arianismului, Martin trece în sudul Alpilor, unde, împreună cu un preot, petrece un anumit timp în reculegere şi rugăciune la o mănăstire din insula Gallinaria, nu departe de Genova. Când sfântul Ilarie se întoarce la scaunul sau episcopal, ucenicul său părăseşte singurătatea insulei şi revine la Poitiers. Învăţatul şi zelosul episcop, cunoscând calităţile şi idealurile lui Martin, îl hirotonește preot. După un an va fonda la Ligugé (la 12 km de Poitiers) o comunitate de asceți, care este considerată prima mănăstire care poate fi databilă în Europa.

Aproximativ în anul 371, este ales episcop de Tours. Poporul încredinţat păstoririi sale păstra încă multe dintre obiceiurile vechi, păgâneşti, iar Martin a trebuit să lupte energic pentru îndepărtarea lor, pentru dărâmarea locurilor de închinare către idoli şi pentru desfiinţarea cultului arborilor sacri. Deşi învestit cu demnitatea episcopală, şi-a continuat felul de viaţă al unui pustnic, mâncând o singură dată pe zi, seara, dormind într-o chilie pe un sac cu cenuşă, dăruind rugăciunii o mare parte din noapte. A străbătut dieceza în lung şi în lat şi a consolidat învăţătura şi viaţa creştină în centrul Franţei. În cei douăzeci şi şase de ani de păstorire, şi-a câştigat iubirea entuziastă a săracilor şi a tuturor celor nedreptăţiţi. În schimb şi-a atras împotrivirea şi dispreţul acelora din rândul clerului său care preferau odihna şi bunul trai.

Cu toate că se simţea foarte slăbit şi era convins că se apropie sfârşitul vieţii sale, auzind că în Biserica din Candes s-au produs unele neînţelegeri, Martin a alergat numaidecât acolo. După ce a restabilit pacea şi buna înţelegere, se pregătea pentru întoarcere. Deodată, puterile l-au părăsit şi el i-a rugat pe cei din jur să-l aşeze pe un pat presărat cu cenuşă, deoarece, peste puţin timp va trebui să părăsească acest pământ. Martin, cuprins de bucurie, este primit în sânul lui Abraham la 8 noiembrie 397.

Rugăciune

Dumnezeule, care ai fost preamărit atât prin viaţa, cât şi prin moartea sfântului episcop Martin, reînnoieşte în inimile noastre faptele minunate ale harului tău, pentru ca nici moartea, nici viaţa să nu ne poată despărţi de iubirea ta. Amin.