1 noiembrie: Toți sfinții

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor îşi are originea în practica Bisericii din Antiohia, care, chiar din primele veacuri îi sărbătorea cu un fast deosebit pe toţi martirii creştinătăţii, ştiuţi şi neştiuţi, în prima duminică după solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, considerând că tăria, curajul şi statornicia martirilor sunt prin excelenţă opera Duhului Sfânt, promis şi dăruit Bisericii Sale de către Cristos Mântuitorul. Biserica din Roma a adoptat această sărbătoare în secolul al VI-lea. După o sută de ani, papa Bonifaciu al IV-lea a fixat data sărbătorii tuturor martirilor la 13 mai, zi în care Panteonul roman, transformat în biserică creştină, a fost sfinţit şi dedicat Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor martirilor, primind numele de Sancta Maria ad martyres. În timpul slujbei solemne din ziua de 13 mai, la un anumit moment, peste mulţimea credincioşilor se revărsa o ploaie de petale de trandafiri roşii-stacojii, coborând lin de la înălţimea luminătoarelor cupolei maiestuoase. Ulterior, sărbătoarea şi-a lărgit conţinutul, devenind sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, şi a fost extinsă la toate bisericile din Apus. În anul 835, papa Grigore al IV-lea a transferat sărbătoarea la 1 noiembrie, dată la care se celebrează şi astăzi.

Alegerea zilei de 1 noiembrie se pare că a fost făcută din motive de ordin simbolic şi de ordin practic. Luna octombrie este luna culesului roadelor câmpului. Intrând în luna noiembrie, omul începe să se bucure de roadele muncii sale din anul respectiv. Aceasta este un prilej potrivit pentru contemplarea roadelor viţei care este Cristos, ale activităţii apostolice a Bisericii, ale eforturilor şi sacrificiilor oamenilor de bunăvoinţă, roade întruchipate în sfinţii din ceruri. Pe de altă parte, după cum ne informează cronicarul Ioan Beleth, cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor, se îndreptau spre Roma mulţimi nenumărate de pelerini dornici să adune în mâini cât mai multe petale de trandafiri şi în inimi bucuria întâlnirii cu Cetatea Eternă şi cu Părintele Creştinătăţii. Procurarea hranei şi băuturii necesare pentru mulţimile venite la sărbătoare punea probleme care, la 1 noiembrie, după luna culesului, se rezolvau mai uşor decât la 13 mai.

Prin sărbătoarea de la 1 noiembrie, Biserica aduce un omagiu solemn celor care, urmând chemarea lui Dumnezeu, au împlinit cuvântul lui Cristos: Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresesc este desăvârşit (Mt 5,48). Numărul lor este cu mult mai mare decât al celor declaraţi ca atare de autoritatea bisericească şi înscrişi zi de zi în calendare. Sfântul Apostol Ioan, căruia Dumnezeu i-a dat harul de a contempla pentru o clipă locuinţa fericită a sfinţilor, scrie în Apocalipsul său (7,9): am văzut o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile.

Între ei se află oameni de toate vârstele, condiţiile sociale şi profesiunile, din toate timpurile, de pe toate regiunile pământului. Cinstindu-i pe sfinţi, noi îl cinstim pe Dumnezeu cel Întreit Sfânt şi pe Fiul Omului, prin care ajungem la Tatăl: nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine (In 14,6). Cunoaşterea şi admirarea vieţii lor, reproducerea înfăţişării lor în icoane şi statui, urmarea exemplelor pe care ni le dau ei, este răspunsul nostru la îndemnul psalmistului: Lăudaţi-l pe Domnul pentru faptele sale minunate (Ps 150,2). Ori, opera supremă a celui Atotputernic sunt sufletele create pentru veşnicie şi sfinţite prin harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toți oamenii (Tit 2,11).

Biserica ne învață că sfinţenia nu constă în fapte extraordinare, impresionante, ci în realizarea practică a principiilor cuprinse în predica de pe munte. Sfinţi şi fericiţi sunt cei cu inima dezlipită de cele trecătoare, cei care suferă, cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, cei cu inima curată, făcătorii de pace, cei prigoniţi pentru dreptate, cei milostivi şi blânzi. Sfântul Augustin ne destăinuie taina sfinţeniei: Copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului, decât doar prin iubire.

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinţilor, te rugăm, ca, având în faţa ta o asemenea mulţime de mijlocitori, să primim de la tine belşugul mult dorit al îndurării tale. Amin.