La Roma, în colegiul Sfântul Bonaventura, a fost declarat maestru în teologie. Reîntors la
Assisi, s-a dedicat ministerului predicării în satele din împrejurii până în 1707 când s-a reîntors din
nou la Lucerna. De la pupitrul școlii, din confesional și de la predicile populare pe care le făcea în
toată regiunea a realizat un apostolat intens. Atunci când predica ținea mult să se facă înțeles de toți.
În 1721 a fost ales ministru provincial.
Neobosită îi era activitatea sa față de cei săraci și față de cei încarcerați. A promovat
obiceiul de a primi și oferi cu ocazia Crăciunului daruri pentru cei săraci și pentru cei suferinzi. A
fost foarte devotat Neprihănitei Zămisliri, devoțiune pe care a răspândit-o printre cei pe care îi
călăuzea spiritual.
A murit la Lucerna la 29 noiembrie 1742, în prima zi a novenei Neprihănitei Zămisliri. A
fost canonizat de către papa Ioan Paul al II-lea la 13 aprilie 1986.
Rugăciune
Dumnezeule, care în sfântul Francisc Anton ne-ai dat un model de desăvârșire serafică și un
strălucit apostol al predicării Evangheliei, dă-ne prin vrednicia și rugăciunile lui harul ca, fiind
mereu tari în credință și râvnici în fapte bune, să dobândim răsplata veșnică. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu