20 noiembrie: Sfântul Felix de Valois, pustnic

Mulţi dintre regii Franţei au aparţinut unei mari familii numite Valois, după numele ţinutului în care strămoşii lor şi-au avut proprietăţile şi castelele, ţinut aflat la nord de Paris. Între strămoşii îndepărtaţi ai dinastiei Valois se află şi sfântul Felix de Valois care s-a născut în anul 1127.

În acea perioadă, Europa şi creştinătatea au avut de suferit foarte mult din partea piraţilor care veneau pe Marea Mediterană, care, coborând pe uscat, luau ostatici şi-i vindeau apoi ca sclavi în nordul Africii. Pentru răscumpărarea acestora se cereau sume mari de bani sau alţi oameni în schimb. Felix, renunţând la comodităţile oferite de situaţia lui, s-a retras într-o pădure, spre a-şi afla pacea sufletului în desăvârşită unire cu Dumnezeu, petrecându-şi viaţa în rugăciune şi în muncă. Aici a fost vizitat într-o zi de către un profesor de la Universitatea din Paris, Ioan de Matha (1160- 1213), venit să-i ceară sfatul asupra unui gând ce-i frământa sufletul de multă vreme: i se părea că Dumnezeu îl cheamă să părăsească activitatea plăcută a învăţământului şi să încerce a traduce în faptă legea iubirii creştine, făcând ceva pentru eliberarea nenumăraţilor creştini aflaţi în suferinţele şi primejdiile robiei. Pustnicul Felix i-a destăinuit că şi el a avut aceeași inspiraţie. După ce s-au rugat împreună, au hotărât să întemeieze un institut, sub forma de ordin călugăresc, care să cultive în inimile creştinilor conştiinţa responsabilităţii faţă de soarta fraţilor lor căzuţi în sclavie, să pregătească bărbaţi vrednici, capabili să se jertfească pe ei înşişi, să adune fondurile necesare şi să organizeze acţiunea de eliberare. Institutul a fost pus sub ocrotirea Preasfintei Treimi, izvorul şi icoana vie a Iubirii, iar membrii institutului s-au numit trinitarieni. După ce, în anul 1198, au primit aprobarea papei Inocenţiu al III-lea, Felix a întemeiat şi a condus un Institut al Sfintei Treimi în Franţa, iar Ioan a făcut acelaşi lucru în Italia.

Istoria ne arată că iniţiativa lor a redat libertatea şi chiar viaţa a mii de creştini căzuţi în mâinile piraţilor. Acesta este rodul preţios al înţelepciunii şi iubirii sfântului Felix de Valois şi al prietenului său, sfântul Ioan de Matha, care au înţeles că deplina unire cu Dumnezeu se realizează în slujirea aproapelui aflat în suferinţă, slujire ce este adevărată şi statornică numai dacă izvorăşte şi se hrăneşte din rugăciune.

Rugăciune

Dumnezeule, înălţarea celor smeriţi, care l-ai ridicat pe sfântul Felix în gloria sfinţilor, fă, te rugăm, ca, prin meritele lui şi urmându-i exemplul, să dobândim şi noi răsplata pe care le-ai făgăduit-o celor smeriţi. Amin.