Comemorarea Prezentării în Templu a Sfintei Fecioare este de o însemnătate deosebită, nu
numai pentru că aminteşte unul dintre misterele vieţii Aceleia care a fost aleasă de Dumnezeu să fie
Mamă a Fiului său şi Mamă a Bisericii, şi nici doar pentru că prezentarea Mariei prefigurează
prezentarea în faţa Tatălui Veşnic a tuturor creştinilor. Această comemorare este un act concret de
ecumenism, de întâlnire cu fraţii noştri din Orient. În nota ce însoţeşte textul liturgic din Liturgia
Horarum, cartea folosită de preoţi pentru rugăciunea zilnică, se spune: În ziua de 21 noiembrie, ziua
sfinţirii Bisericii Sfânta Maria cea Nouă, ridicată lângă Templul din Ierusalim, sfinţire ce s-a făcut
în 543, sărbătorim împreună cu creştinii din Orient consfinţirea prin care chiar din copilărie Maria
s-a dăruit pe ea însăşi lui Dumnezeu, la inspiraţia Duhului Sfânt, care i-a umplut sufletul cu harul
său, din prima clipă a zămislirii ei neprihănite.
Faptul aducerii de către părinţi şi a prezentării Mariei în Templul din Ierusalim nu este
amintit în nici unul dintre textele sacre canonice, în schimb, este descris cu lux de amănunte în
cărţile apocrife, acele cărţi foarte vechi, pe care Biserica nu le consideră ca fiind inspirate de
Dumnezeu, şi deci nu sunt cuprinse în Biblie. După aceste scrieri, prezentarea Mariei în templu s-a
făcut cu un fast deosebit şi, în timpul şederii ei acolo, s-au petrecut multe fapte minunate. Părinţii
Mariei au promis să o consfinţească Domnului pe copila lor, spre a-şi petrece anii copilăriei în încăperile lăcaşului sfânt, participând la serviciile zilnice de preamărire a Celui Preaînalt şi învăţând
înţelepciunea Sfintelor Cărţi. Conform acestei promisiuni, la vârsta de trei ani, au condus-o la
Templul din Ierusalim, însoţită de un mare număr de fete care purtau cununi pe cap şi lumânări
aprinse în mâini. Preoţii templului, îmbrăcaţi în veşminte sărbătoreşti, au ieşit în întâmpinarea
cortegiului şi, ca un semn al binecuvântării divine, au fost auzite melodii cereşti cântate de coruri de
îngeri.
Până la intrarea în Templu erau cincisprezece trepte, pe care Maria, deşi atât de mică, le-a
urcat singură, strălucind de bucurie şi cu inima adâncită în rugăciune. Cărţile apocrife afirmă că, tot
timpul cât a stat la templu, Maria s-a hrănit cu o mâncare nepământească, adusă de îngeri, şi, spre
deosebire de celelalte fetiţe, a locuit în Sfânta Sfintelor. Se ştie că în acest loc nu intra decât Marele
Preot, şi numai o singură dată pe an. De aici putem înţelege că scriitorii apocrifelor, în dorinţa lor de
a pune în lumină darurile şi lucrările dumnezeeşti din viaţa şi sufletul Mariei, au pierdut din vedere
că înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu străluceşte în viaţa firească obişnuită şi în legile sfinte
date de El. Acesta este şi motivul pentru care Biserica nu le primeşte în Sfânta Scriptură.
În realitate, prezentarea în Templu a copilei bătrânilor Ioachim şi Ana s-a petrecut într-un
cadru simplu, modest, dar luminat de razele Soarelui Mântuirii întregului neam omenesc. Fecioara
Maria îşi dăruieşte lui Dumnezeu fiinţa sa întreagă pentru totdeauna, oferindu-i Tatălui Veşnic un
suflet cu totul nevinovat, adevăratul Templu pe care încă de la începutul lumii îl căuta şi îl aştepta.
Pentru creştinii evlavioşi, sărbătoarea de la 21 noiembrie este un fericit prilej de a-şi reînnoi
hotărârile şi promisiunile pentru o viaţă sufletească mai adâncă.
Mama drumurilor noastre întortocheate și a vieților noastre care nu sunt drepte.
Dăruiește-ne, tu cea care ești plină de har, să trăim în har și în perseverență.
Primește-ne cu problemele noastre zilnice, cu lipsurile noastre, cu crizele noastre personale,
familiale, sociale. Prin rugăciunea ta, obține-ne harul dreptății.
Îți încredințăm și îți consacrăm pe toți aceia care sunt abandonați, pe toți aceia care își
doresc un acoperiș desupra capului și pe toți cei care se simt singuri.
Oferă inimilor noastre înțelepciunea păcii, puterea dreptății și bucuria prieteniei. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu