15 noiembrie: Sfântul Albert cel Mare, episcop și învățător al Bisericii

Sfântul Albert s-a născut în Germania pe la 1200. De la o vârstă fragedă a mers în Italia pentru a studia artele la Padova și probabil la Bologna și la Veneția. În perioada aceasta i-a cunoscut pe dominicani. Ei l-au trimis la Köln pentru formarea religioasă și pentru a studia teologia. Mai apoi ajuns la Paris, a deținut catedra de teologie timp de trei ani. Aici a avut parte de un elev de excepție: Toma de Aquino.

Retrimis de către superiori la Köln pentru a susține predarea teologiei l-a luat cu sine și pe Toma alături de care a început un proiect foarte ambițios: comentarea operelor lui Dionisie Areopagitul și pe cele ale lui Aristotel. Albert vedea ca punct de întâlnire a celor doi autori în doctrina despre suflet. Pus de Dumnezeu în obscuritatea ființei umane (Dionisie), după Aristotel sufletul se exprimă prin conștiință și în aspectele practice ale existenței umane. În acest mod complex și minunat de acțiune el își dezvăluie originea divină. Albert pornea astfel orientarea mistică în ordinul său care se va dezvolta datorită maestrului Eckhart, în timp ce căutarea filosofico- teologică va fi urmată de către sfântul Toma.

Marele studios al științelor naturale, Albert nu s-a ferit de slujirea pastorală. A fost superior provincial în cadrul Ordinului Dominican pentru nordul Germaniei, iar pentru o scurtă perioadă episcop de Ratisbona. A participat de asemenea la Conciliul din Lion.

Doctorul universal a plecat la Domnul în 1280.

Rugăciune

Dumnezeule, care ai făcut ca sfântul episcop Albert să fie într-adevăr mare prin îmbinarea armonioasă a înţelepciunii omeneşti, cu credinţa dumnezeiască, dă-ne, te rugăm, harul, ca, adăpându-ne din învăţătura lui, progresul ştiinţei să ne ducă la o cunoaştere mai adâncă a misterului tău şi la o iubire mai mare. Amin.