1 decembrie: Fericitul Charles de Foucauld, preot

Charles de Foucauld s-a născut la 15 septembrie 1858 la Strasbourg. La vârsta de șase ani a rămas orfan. Mergând la o școală militară ajunge ofițer în armata franceză. Deoarece nu ducea o viață prea ordonată, a fost dat afară din armată, motivându-se prin indisciplină în formă agravată cu o conduită rea. Atunci începu să călătorească, explorând o zonă necunoscută a Marocului, fapt ce i- a adus meritul unei medalii de aur a Societății de Geografie din Paris. Se întoarse în țară indignat de credința intolerantă a anumitor musulmani cunoscuți în Africa.

Se apropie din nou de creștinism și se converti în mod radical, acceptând să se apropie pentru întâia oară de sacramentul spovezii. Hotărât astfel să trăiască doar pentru Dumnezeu, intră mai întâi în mănăstirea călugărilor trapiști, dar ieși după câțiva ani pentru a se îndrepta spre Țara Sfântă pentru a trăi acolo ca Isus, în sărăcie și în mod ascuns. A fost hirotonit preot în 1901. La 28 octombrie a aceluiași an s-a stabilit la Bénis-Abbès, teritoriu de la granița algero-marocană. A ales ca îmbrăcăminte o tunică albă, deasupra având cusută o inimă roșie de stofă, deasupra căreia se afla o cruce.

Creștinilor, musulmanilor, evreilor și celor care aveau alte credințe, care treceau pe la oaza sa, el se prezenta ca fiind fratele universal, oferind tuturor ospitalitate. Mai apoi intră mai adânc spre inima deșertului, ajungând în satul tuareg numit Tamanrasset. Aici a petrecut 13 ani în rugăciune (căreia îi oferea 11 ore din zi) și compunând un enorm dicționar de limbă franceză – tuaregă (folosit până în ziua de astăzi).

În seara primei zile din decembrie 1916, locuința sa care era mereu deschisă oricui, a fost prădată de hoți. Trupul său a fost găsit lângă ostensoriu care conținea ostia, ca pentru un ultim act de adorație. A fost beatificat la 13 noiembrie 2005 sub pontificatul lui Benedict al XVI-lea.

Rugăciune (Fericitul Charles de Foucauld)

Tată, mă abandonez ție, fă din mine ceea ce îți place. Orice vei face din mine, eu îți mulțumesc. Sunt gata de orice, accept totul pentru ca astfel voința ta să se împlinească în mine, și în toate creaturile tale: nu doresc nimic altceva Dumnezeule. Îți încredințez sufletul meu în mâinile tale, ți-l încredințez, Dumnezeul meu, cu toată dragostea inimii mele, pentru că te iubesc. Aceasta este pentru mine o exigență a iubiri, să mă dăruiesc ție, să mă încredințez în mâinile tale, fără limită, cu încredere nemărginită: pentru că Tu ești Tatăl tuturor de pe pământ.

Vie Împărăția ta pe tot pământul, vie Împărăția ta în toate sufletele... Toți oamenii să fie disponibili slujirii tale, harul tău să domnească în toate sufletele. Doar tu să acționezi în toate sufletele și toți oamenii să nu trăiască decât prin tine și pentru tine, abandonați în tine... Fără îndoială aceasta este cea mai mare fericire a tuturor oamenilor: acesta este cel mai de dorit pentru aproapele și pentru mine. Amin.