4 decembrie Sfântul Ioan Damaschin, preot și învățător al Bisericii

Sfântul Ioan din Damasc, supranumit Damaschinul, face parte dintr-o familie arabă creştină şi este fiul unui înalt funcţionar al califului din Damasc. În copilărie a fost tovarăş de jocuri cu principele Yazid, care mai târziu l-a ridicat la aceeaşi demnitate pe care o avusese tatăl său, încredinţându-i un post echivalent cu ministrul de Finanţe. Prin funcţia ce o avea, Ioan era şi reprezentantul civil al comunităţii creştine pe lângă autorităţile arabe.

În acest timp, împăratul Leon al III-lea Isaurul al Constantinopolului dă decretul din anul 726, prin care interzice cultul icoanelor, considerat o formă de idolatrie. Împotriva acestei atitudini s-au ridicat majoritatea episcopilor din Răsărit, cărora li s-a alăturat şi Ioan din Damasc, prin trei discursuri în favoarea sfintelor icoane. Această scriere a dat o mare lovitură adversarilor cinstirii icoanelor şi a provocat mânia împăratului. Pentru a se răzbuna, Leon al III-lea a dispus să se întocmească o scrisoare ca venind din partea lui Ioan şi propunând să colaboreze cu împăratul pentru cucerirea oraşului Damasc. Scrisoarea a fost trimisă califului din Damasc, care, fără a mai cerceta, a dat ordin să i se taie mâna dreaptă lui Ioan. Cuprins de durere şi mâhnire, el vine acasă şi, în faţa icoanei Maicii Domnului, se roagă aproape o noapte întreagă. Spre dimineaţă a adormit şi în vis a văzut-o pe Maica Preacurată cum i-a aşezat mâna la loc. Trezindu-se din somn, şi-a dat seama că nu a fost numai un vis şi, fără întârziere, a alergat la calif şi i-a arătat mâna refăcută în chip miraculos. Califul şi-a dat seama de nevinovăţia colaboratorului său şi a voit să-l repună în drepturi, dar Ioan a cerut să fie dezlegat de orice obligaţie şi, împreună cu fratele său, Cosma, s-a dus la Ierusalim şi a intrat în mănăstirea Sfântului Sava. Avea atunci cincizeci şi patru de ani. În mănăstire a aprofundat studiul teologiei, a fost sfinţit preot şi a desfăşurat o imensă activitate literară, cuprinzând poezie, liturgică, elocvenţă, filosofie, apologetică, muzică.

A murit la 4 decembrie 749, în vârstă de 73 de ani. Peste trei ani, un conciliu al iconoclaştilor, ţinut la Calcedon din porunca împăratului Constantin Copronimul, afirma cu satisfacţie: Treimea i-a nimicit pe toţi trei, înţelegând că au murit cei trei mari apărători ai cinstirii icoanelor: sfântul Gherman al Ierusalimului, sfântul Ioan Damaschinul şi sfântul Gheorghe Cipriotul. Dar în anul 787, al VII-lea Conciliu Ecumenic, al II-lea de la Nicea, a declarat: Treimea i- a glorificat pe toţi trei şi astfel au fost recunoscute meritele sfântului Ioan Damaschinul şi ale celorlalţi. El este numit Chrisoroas, adică Fluviul de aur al oratoriei. În iconografia orientală este adesea amintită vindecarea miraculoasă a mâinii tăiate. O mare parte a operelor sfântului Ioan Damaschinul este dedicată preamăririi Preacuratei Fecioare Maria.

Rugăciune

Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul, să fim ajutaţi de rugăciunile sfântului preot Ioan, pentru ca adevărata credinţă, pe care el a învăţat-o în chip strălucit, să fie pururi lumina şi tăria noastră. Amin.