21 decembrie Sfântul Petru Canisius, preot și învățător al Bisericii

Sfântul Petru Canisiu, deşi s-a născut la opt sute de ani după apostolul Germaniei, sfântul Bonifaciu (680-754), şi-a meritat titlul de al doilea apostol al Germaniei. El este considerat restauratorul catolicismului în Europa Centrală, deoarece a readus la sânul Bisericii Catolice o mare parte dintre cei care o părăsiseră urmând exemplul şi învăţătura lui Martin Luther (1483-1546).

Petru Kanijs s-a născut în anul 1521, la Nimega (Nijmegen), în Olanda. Deoarece tatăl său era primarul oraşului, a avut posibilitatea să urmeze cele mai bune şcoli ale timpului. S-a specializat în Dreptul Canonic la Louvain şi în Dreptul Civil la Köln, pregătindu-se să devină avocat. Timpul său liber îl petrecea într-o mănăstire, şi nimeni nu bănuia că sub hainele luxoase ale fiului de primar, el purta un ciliciu aspru. Citirea unei cărţi, scrisă de curând de către Ignaţiu de Loyola, Exerciţii Spirituale, a determinat o schimbare radicală în viaţa sa. La Meinz, l-a întâlnit pe Petru Faber, unul dintre primii ucenici ai sfântului Ignaţiu de Loyola, şi sub conducerea lui a ţinut timp de o lună de zile reculegerea prescrisă de Exerciţiile Spirituale. La vârsta de douăzeci şi trei de ani, a cerut să fie primit în rândul călugărilor iezuiţi, devenind al optulea membru, după cei şapte fondatori ai Societăţii lui Isus.

I s-a dat posibilitatea să cultive studiile preferate şi să-şi satisfacă setea de erudiţie. Activităţii sale din această perioadă i se datorează publicarea operelor sfântului Ciril din Alexandria, ale sfântului Leon cel Mare, ale sfântului Ieronim şi ale lui Osio din Cordoba. A fost chemat la Conciliul din Trento ca teolog al episcopului din Augsburg şi consilier al papei. Aici s-a remarcat prin cultura sa teologică, prin zelul şi activitatea sa, dar şi prin spiritul irenic, împăciuitor.

Sfântul Ignaţiu l-a trimis în Sicilia, unde a întemeiat un renumit colegiu al Societăţii lui Isus. Apoi a predat teologia la Bologna şi, în cele din urmă, a fost numit superior provincial în Germania. Timp de treizeci de ani nu a încetat să predice, să scrie, să intervină la diferite autorităţi pentru cunoaşterea învăţăturii catolice şi refacerea vieţii spirituale a Bisericii. A întemeiat numeroase colegii la Praga, München, Insbruck, Meinz, Speyer şi în alte localităţi. A scris un catehism care, între 1572 şi 1581, a fost editat de cincizeci de ori şi tradus în nouă limbi. Pentru puterea lui de convingere şi influenţa exercitată asupra celor îndepărtaţi de Biserică, a fost numit Ciocanul ereticilor, dar, de fapt, era fierul dintre ciocan şi nicovală, deoarece spre el s-au îndreptat atacuri vehemente din partea protestanţilor, dar a avut mult de suferit şi din partea unor catolici. În mijlocul furtunii, el a rămas întotdeauna senin, neobosit în muncă, a iertat şi a uitat.

Papa Pius al V-lea i-a oferit demnitatea de cardinal, dar Petru Canisiu l-a rugat cu lacrimi să-l lase la postul său, pentru a continua să muncească, să se roage şi să sufere. Acesta i-a fost programul de viaţă până în ziua de 21 decembrie 1597, când a intrat în odihna binemeritată. A fost declarat sfânt şi învăţător al Bisericii de către papa Pius al XI-lea, în anul 1925.

Rugăciune

Dumnezeule, care l-ai întărit pe sfântul preot Petru Canisiu ca să apere credinţa catolică prin virtutea şi învăţătura sa, dăruieşte-le, prin mijlocirea lui, celor care caută adevărul, bucuria de a te găsi, iar celor care cred, statornicia în credinţă. Amin.