Conform datelor păstrate de tradiţie, Nicolae provenea dintr-o familie creștină din Patara, în
Licia. S-a născut pe la anul 260. De mic copil a dat semne de o alegere deosebită din partea lui
Dumnezeu. Respecta cu sfinţenie zilele de post, se ţinea departe de jocuri şi vorbe necuviincioase,
petrecea în rugăciune o mare parte din timpul său şi arăta o bunătate îngerească faţă de toţi. A
vizitat mănăstirile din ţinutul Tebaida, unde a rămas mai multă vreme printre pustnici, dar s-a întors
în oraşul natal. Episcopii întruniţi la Mira pentru desemnarea unui succesor al episcopului de Mira
decedat, deoarece nu au reuşit să cadă de acord asupra persoanelor propuse, au hotărât să-l aleagă
pe omul care a doua zi dimineaţă avea să intre cel dintâi în biserică. Şi deoarece Nicolae a venit
primul la sfântul lăcaş pentru a se ruga, ei l-au ales episcop. La început s-a împotrivit, dar,
înţelegând că este voia lui Dumnezeu, a primit şi, după cuvenita pregătire, a fost consacrat episcop.
Ca păstor sufletesc, a dovedit dragoste şi grijă faţă de turma sa nu numai în trebuinţele
sufleteşti, dar şi în lipsurile materiale. Se aminteşte cazul unui om sărac care nu reuşea să-şi mărite
cele trei fete ale sale şi, în disperare, le-a îndemnat să urmeze şi ele exemplul persoanelor uşuratice.
Aflând despre aceasta, sfântul episcop a pregătit o pungă mare de bani şi, în timpul nopţii, a
aruncat-o pe fereastră în casa nefericitului tată. Peste câteva zile, fiica mai mare se pregătea de
nuntă. Aşa s-a întâmplat şi cu a doua fată. Plin de mirare, tatăl a început să stea la pândă într-un loc
ascuns, pentru a-l descoperi pe binefăcătorul său atât de mărinimos. Astfel a aflat că episcopul
Nicolae îi salvase pe el şi pe fiicele lui de la o faptă necugetată. Cu lacrimi în ochi, a căzut în genunchi, i-a cerut iertare şi i-a mulţumit. Deşi episcopul i-a interzis să vorbească despre cele
întâmplate, el nu a încetat să laude bunătatea şi delicateţea păstorului lor sfânt.
Un alt fapt amintit de cronici este învierea a trei copii omorâţi de un hangiu lacom de bani şi
de câştig necinstit. Tocmai în noaptea crimei, sfântul Nicolae se odihnea în hanul acela, fiind în
trecere, probabil, spre Niceea, pentru a lua parte la primul Conciliu Ecumenic. Înştiinţat de
Dumnezeu în vis, a coborât în beciul unde hangiul aşeza trupurile tăiate ale copiilor într-un vas de
lemn. Văzându-se descoperit, a căzut la pământ de groază. Sfântul Nicolae a făcut semnul sfintei
Cruci şi, deodată, copiii au revenit la viaţă, ca dintr-un somn adânc, şi l-au înconjurat cu drag pe
bătrânul episcop. Apoi s-a îndreptat spre călăul lipsit de inimă şi l-a ajutat să-şi recunoască greşeala
şi să se împace cu Dumnezeu. În amintirea acestei minuni, ziua sfântului Nicolae a devenit pentru
mulţi copii zi de mare sărbătoare.
Şi marinarii îl cinstesc pe sfântul Nicolae ca ocrotitor al lor, deoarece se spune că, pe când
era încă în viaţă, a fost invocat în gând de marinarii aflaţi într-o mare primejdie şi el s-a arătat în
mijlocul lor şi a liniştit uraganul, precum şi furtuna din sufletele lor. Consemnarea în cronici a
acestor fapte şi istorisirea lor din generaţie în generaţie păstrează vie icoana sufletului plin de
bunătate al sfântului Nicolae, trecut din aceasta lume pe la anul 326, şi reamintesc marea poruncă a
dragostei faţă de aproapele.
Rugăciune
Implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, pentru ca rugăciunile sfântului episcop
Nicolae să ne dobândească ocrotire de toate primejdiile şi să înlăture din faţa noastră orice piedică
în calea mântuirii. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu