23 decembrie Sfântul Ioan de Kęty, preot

Kęty este o mică localitate aşezată la poalele munţilor Tatra, în Polonia, nu departe de Cracovia unde s-a născut, în ziua de 24 iunie 1370, Ioan. În această epocă, pe tronul Poloniei se afla lituanianul Vladislav al II-lea Iagello, care s-a căsătorit cu principesa moştenitoare Hedviga, a îmbrăţişat creştinismul şi a devenit regele polonezilor şi întemeietorul dinastiei Iagelonilor (1386- 1572). Între operele mari realizate de acest suveran este şi întemeierea, în 1400, a Universităţii din Cracovia, la care Ioan va ajunge profesor de filosofie şi teologie.

Ioan a studiat la Universitatea din Cracovia, unde a studiat cu un elan extraordinar, dorind, după cum mărturisea el, să ajungă un preot învăţat. După luarea gradelor universitare, a fost hirotonit preot şi îndată numit profesor. În această calitate, a participat la multe discuţii publice cu susţinătorii învăţăturilor husite, care adesea, în loc de argumente, se foloseau de insulte şi chiar de lovituri şi ameninţări, cărora Ioan se mulţumea să le răspundă: Deo gratias! (Mulţumesc lui Dumnezeu!). Pentru a-l pune la adăpost de primejdia unor răzbunări, episcopul de Cracovia l-a numit paroh de Ilkusi.

Ca păstor sufletesc, a fost la înălţimea pregătirii sale, prin zelul pentru formarea spirituală a credincioşilor săi şi printr-o dragoste neobosită faţă de cei săraci. De câteva ori a fost văzut întorcându-se acasă cu picioarele goale, deoarece pe drum întâlnise un om lipsit de încălţăminte şi i le dăduse pe ale sale. Într-o dimineaţă, pe când mergea spre biserică, a văzut un om căzut în zăpadă şi aproape mort de frig. S-a dezbrăcat de mantaua sa, l-a învelit şi l-a adus în parohie, iar el s-a întors la biserică pentru a celebra Sfânta Liturghie. Pe când se afla în rugăciune, după slujbă, văzu cum se apropie de el Preacurata Fecioară Maria, purtând în mâini mantaua pe care o dăduse săracului.

Ioan a îndeplinit şi funcţia de preceptor al principilor casei regale poloneze şi uneori era invitat să participe la recepţiile mondene ce aveau loc la curte. Într-o zi, s-a prezentat la o astfel de recepţie într-o îmbrăcăminte simplă şi portarul nu a voit să-i deschidă. Întorcându-se acasă, şi-a schimbat hainele şi a revenit la castel. De data aceasta, a fost introdus cu onoruri în sala de recepţie. Pe când stăteau la masă, din cauza neatenţiei unui servitor, un pahar s-a răsturnat şi a pătat hainele lui Ioan. El a zâmbit împăciuitor: e drept ca şi costumul meu să aibă partea sa, deoarece numai datorită lui am putut să intru aici.

Deviza după care s-a condus şi pe care o repeta deseori era aceasta: Mai sus! În dificultăţile mici sau mari ale vieţii, el căuta să privească mai sus, spre Dumnezeu, spre veşnicie, şi astfel, loviturile pe care le primea în prestigiul, cariera sau interesele sale materiale nu i-au tulburat liniştea sufletului.

Sfântul Ioan Kęty a fost şi un devotat pelerin. A făcut un drum la Sfântul Mormânt, şi de patru ori a mers în pelerinaj la mormintele Sfinţilor Apostoli din Roma. Se istoriseşte că, într-una din aceste călătorii, a fost atacat de către tâlhari, care i-au luat toate proviziile şi banii ce-i avea asupra lui şi la urmă l-au întrebat dacă mai are ceva. El le-a spus că nu mai are nimic, dar mergând mai departe, şi-a adus aminte că avea câteva monede de aur cusute în haină. Pentru a nu se simţi vinovat de minciună, s-a întors, i-a căutat pe tâlhari şi le-a întins monedele rămase în haine. La acest gest cu totul neobişnuit, bandiţii i-au dat înapoi tot ce luaseră de la el.

În amintirea faptelor de caritate ale profesorului Ioan Kęty, la Universitatea din Cracovia s-a păstrat mai multe veacuri obiceiul ca la masa profesorilor să rămână un tacâm liber, pentru un eventual cerşetor. Când bătea la uşă un sărac, servitorul striga: A venit un sărac, iar unul dintre profesori răspundea: A venit Isus Cristos şi-l aşezau la masă.

Sfântul Ioan de Kęty a murit în noaptea de Crăciun a anului 1473 şi a fost declarat sfânt în anul 1767.

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic, te rugăm să ne dai harul să înaintăm în înţelepciunea sfinţilor după exemplul sfântului preot Ioan de Kęty, pentru ca, arătându-ne dragostea faţă de alţii, să obţinem iertare de la tine. Amin.