Primii misionari care au venit în Mexic alături de conchistadori au avut puţin succes la
început. După câteva decenii doar câteva sute de indieni mexicani se convertiseră la credinţa
creştină. Creştinismul nu reuşea să prindă rădăcini aici, fie din cauză că mexicanii nu înţelegeau
mesajul misionarilor, fie pentru că pur şi simplu îi respingeau pentru că europenii îi făcuseră sclavi.
În 1531 însăşi Mama lui Isus i-a apărut umilului Juan Diego. Semnele date de ea, trandafirii,
vindecarea unchiului lui Juan, şi în special imprimarea imaginii ei pe haina lui Juan, i-au convins pe
oameni să privească într-un alt mod creștinismul. Drept urmare, în scurt timp şase milioane de
indieni mexicani s-au botezat la creştinism.
Putem desprinde de aici două mari lecţii: una a credinţei şi una a înţelegerii. Prima lecţie
este aceea că Dumnezeu a ales-o pe Maria ca să ne conducă la Isus. Mexicanii îşi datorează credinţa
creştină influenţei ei. Fără ea, nu l-ar fi putut cunoaşte pe Fiul ei, astfel că îi sunt pe veci
recunoscători. A doua lecţie o primim de la Maria. Ea i-a apărut lui Juan Diego nu ca şi Madona
europeană, ci ca o frumoasă prinţesă aztecă, vorbindu-i în limba aztecă. Dacă dorim ca cineva să
aprecieze Evanghelia, trebuie să îi respectăm cultura şi mentalitatea din care provine. Înţelegându-l,
putem să îl ajutăm să îl înţeleagă şi să îl cunoască pe Cristos.
De ce Fecioara Maria, după ce i-a apărut unui indian în recent cuceritul Mexic şi i-a vorbit
în nahuatl (limba vorbită de azteci), s-a numit pe sine cu un nume spaniol, de Guadalupe? În toate
apariţiile ei, Maria s-a prezentat sub diferite titluri, precum Fecioara Maria sau Mama lui Dumnezeu,
ulterior fiind cunoscută şi cu numele locului unde a apărut (Lourdes, Fatima). Se pune deci
întrebarea de ce după ce a apărut în Mexic şi a vorbit limba aztecilor, Fecioara şi-a luat un nume de
origine spaniolă.
Numele de Guadalupe se leagă de statuia Fecioarei de Guadalupe, din Estremadura, Spania.
Se ştie că papa Grigore cel Mare i-a dat episcopului de Sevilia o statuie a Fecioarei, care timp de
600 de ani a fost pierdută, fiind regăsită în 1326 de un văcar pe numele său Gil Cordero. Acesta a găsit-o în urma unor apariţii ale Fecioarei, care i-a indicat locul statuii: undeva lângă un sat numit
Guadalupe. Astfel, deşi originea numelui de Guadalupe este încă controversată, se pare că la mijloc
este o confuzie. Mulţi cred că la rădăcina confuziei stă traducerea din limba nahuatl în limba
spaniolă a cuvintelor rostite de Sfânta Fecioară lui Juan Diego. Se crede că Fecioara Maria a folosit
cuvântul aztec coatlaxopeuh care se pronunţă quatlasupe, foarte asemănător cu pronunţia
cuvântului spaniol Guadalupe. Coa înseamnă persoană vicleană, rea, tla este pronumele care s-ar
putea traduce prin cel, iar xopeuh înseamnă a distruge sau a zdrobi. Astfel, în realitate Fecioara
Maria s-a numit pe sine cea care îl distruge pe cel răul.
Să nu uităm că în acele vremuri, aztecii ofereau anual cel puţin 20.000 de bărbaţi, femei şi
copii pentru sacrificiu pentru zeii lor. În 1487, în timpul unei ceremonii care a durat patru zile, prin
care a fost inaugurat un nou templu în Tenochtitlan, au fost ucişi nu mai puţin de 80.000 de oameni.
Fecioara a distrus răul, în doar câţiva ani după apariţiile ei milioane de mexicani convertindu-se la
creştinism.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai făcut-o pe Născătoarea Fiului tău, şi mama noastră, dă-ne harul, ca,
perseverând în pocăinţă şi rugăciune pentru mântuirea lumii, să fim vrednici de a promova în zilele
noastre, cu mai mult curaj, împărăţia lui Cristos. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu