2 decembrie: Sfânta Bibiana, fecioară martiră

Sfânta Bibiana, numită și Viviana (nume de proveniență etruscă care la origine ar trebui să fie Viniana, forma feminină a numelui etrusc Vinianus, nume al cărui înţeles nu este cunoscut), a fost cinstită de către papa Simpliciu (468-483) care a zidit în Roma o bazilică pe locul unde odihneşte trupul ei, spre a-i adăposti rămăşiţele pământeşti.

Istoria acestei tinere şi mult venerate martire se împlineşte cu ultima persecuţie decretată şi coordonată de împăratul Flavius Claudius Iulianus, care a renegat credinţa creştină şi a încercat să reinstaureze cultul păgân, meritându-şi supranumele de Iulian Apostatul (361-363). Om cu o mare cultură, sub influenţa neoplatonismului, a conceput un păgânism reîntinerit şi a voit să-l impună cu forţa. A dat libertate de acţiune tuturor sectelor creştine, sperând că se vor distruge una pe alta, a rezervat numai păgânilor toate posturile de conducere, i-a exilat pe cei care se dovedeau prea zeloşi în afirmarea credinţei lor şi a căutat prin toate mijloacele să-i facă odioşi pe creştini.

În această situaţie, un fost prefect al Romei, Flavian, tatăl a două fete, Bibiana şi Demetria, a fost marcat cu semnul sclavilor pe frunte şi trimis în exil. Soţia lui, Defrosa, a fost condamnată la moarte şi i s-a tăiat capul. Au rămas cele două fiice ale lor, pe care guvernatorul Aprovian, după ce a pus stăpânire pe averea lui Flavian, a încercat să le atragă de partea sa, dar nereuşind, a poruncit să fie aruncate în închisoare.

Demetria, sora mai mică, a încetat din viaţă chiar mai înainte de a fi supusă torturilor. Bibiana, neînfricată şi hotărâtă, a fost trimisă într-o casă de toleranţă şi încredinţată unei femei uşuratice, pentru a-i schimba gândurile. Deoarece nici în felul acesta nu a reuşit să o abată de la hotărârea ei, Aprovian a poruncit să fie legată de un stâlp şi biciuită. Din cauza rănilor primite, şi-a dat sufletul în mâinile Creatorului, iar trupul a fost luat de creştini şi înmormântat alături de cel al surorii sale, în apropierea casei lor părinteşti. Pe acest loc se va ridica mai târziu măreaţa bazilică ce-i adăposteşte şi astăzi relicvele venerate.

Rugăciune

Dumnezeule, tu ne dai astăzi bucuria de a o sărbători pe sfânta Bibiana şi ne luminezi cu exemplul curăţiei şi al tăriei sale. Dăruieşte-ne cu bunătate harul de a fi ajutaţi, prin meritele ei, să înaintăm pe drumul credinţei. Amin.