
Sfântul întemeietor este convins că educaţia acestor copii şi tineri nu era numai un drept al
lor, dar şi o datorie pentru societate şi Biserică. De obicei, în şcolile timpului erau primiţi numai
tineri destinaţi să devină oameni politici, diplomaţi, medici ori preoţi. Ioan de la Salle şi
colaboratorii săi susţineau principiul universalităţii şi al gratuităţii învăţământului. Pentru traducerea
în practică a acestui principiu, ei au adunat copii de pe străzi, au organizat diferite cercuri de studiu,
au ţinut consfătuiri cu părinţii, încurajându-i şi ajutându-i să colaboreze cu ei la formarea tinerilor,
au inițiat şcoli de ucenici şi chiar centre de reeducare a copiilor delicvenţi.
Aceste acţiuni şi metode neobişnuite au trezit împotrivirea multora, chiar din rândul
autorităţilor bisericeşti şi civile, care susţineau că este nedemn pentru un nobil şi un canonic să se
coboare în rândul celor de jos. Ioan, însă, era convins că împlineşte o poruncă a lui Dumnezeu. În
şcoala oficială de atunci se preda în limba latină şi se insista în chip deosebit asupra materiilor
tradiţionale: literatură, filosofie, teologie, drept, medicină. În şcolile populare ale Fraţilor s-au
introdus limba maternă şi un învăţământ cu caracter elementar şi profesional, care cuprindeau:
cititul, scrisul, ortografia, aritmetica, catehismul. Clasele erau împărţite pe secţii, după nivelul
intelectual al elevilor. Dintre ei, cei mai înaintaţi trebuiau să-i ajute pe colegii mai puţin dotaţi.
Şcoala lasaliană avea însă, în primul rând, o orientare profesională, urmărind să-i pregătească pe
copiii din popor pentru o meserie bine retribuită.
Un loc însemnat în programul de şcoală îl aveau activităţile industriale şi exerciţiile practice
cu diferite instrumente de lucru. Dar fiecare zi de şcoală trebuia să înceapă cu o jumătate de oră de
religie, timp dedicat reflecţiei şi conversaţiilor în legătură cu viaţa spirituală. Această normă este
urmată şi astăzi în toate şcolile Fraţilor, acum răspândite pe întreg pământul.
La începutul misiunii şi activităţii sale inovatoare, extrem de dificile, Ioan Baptist de la Salle
a putut conta pe înţelegerea şi elanul a doisprezece voluntari, care au acceptat să îmbrace haina
călugăriei în noua congregaţie şi să se consacre cu toată inima învăţământului în şcolile populare.
Când, în ziua de 7 aprilie 1719, îşi dădea obştescul sfârşit în oraşul Rouen, noua Congregaţie avea
peste două sute de membri, distribuiţi în 22 de oraşe ale Franţei. La aceasta a contribuit şi faptul că
sfântul fondator al Fraţilor Şcolilor Creştine a întemeiat o şcoală de pregătire a viitorilor profesori şi
maeştri, iniţiativă genială, care astăzi este continuată în şcolile normale sau pedagogice. Maeştrii
formaţi în aceste şcoli erau oameni cu o cultură solidă şi înzestraţi cu virtuţile care formează zestrea
absolut necesară a unui educator: înţelepciunea, prudenţa, răbdarea, bunătatea, zelul, pietatea şi
generozitatea. Sfântul Ioan Baptist de la Salle este unul dintre cei mai luminaţi educatori ai Bisericii,
precursor al metodelor pedagogice moderne.
Rugăciune
Dumnezeule, care l-ai ales pe sfântul Ioan Baptist de la Salle pentru a le da tinerilor o
educaţie creştină, te rugăm, ridică mereu în Biserica ta educatori, care să se consacre din toată inima
formării umane şi creştine a noilor generaţii. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu