Spre sfârșitul domniei sale, împăratul Traian a ajuns la concluzia că trebuie să își atenueze
politica de persecuție față de creștini. Această politică mai îngăduitoare a continuat și în timpul
domniei lui Adrian, cel care scrise proconsulului Asiei: dacă cineva aduce acuzații și demonstrează
că creștinii acționează împotriva legilor, atunci vina să fie pedepsită în funcție de gravitatea sa.
Însă dacă cineva se folosește de acest pretext pentru a calomnia atunci acesta din urmă trebuie
pedepsit.
În aceast context se naște Sixt I, fiu de păstori romani, și care se presupune că a fost ridicat
la onoarea de fi episcopul Romei în 115.
Lui Sixt I i se datorează multor norme de cult, printre care interzicerea laicilor de a atinge
potirul și patena, permițând acest lucru doar clericilor și introducerea cântului Sanctus în timpul
celebrării euharistice.
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu ai voit ca sfântul Sixt I să fie în fruntea întregului tău
popor şi să-l slujească prin cuvânt şi exemplu. Ocroteşte-i, prin mijlocirea lui, pe păstorii Bisericii
tale, împreună cu turma ce le este încredinţată, şi călăuzeşte-i pe drumul mântuirii veşnice. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu