13 aprilie: Sfântul Martin I, papă martir

De loc din Todi (Italia), Martin ajunge diacon al Bisericii din Roma. După moartea papei Teodor, în ziua de 13 mai 648, este ales ca succesor la scaunul pontifical. În acest timp, Imperiul Roman de Răsărit era condus de către împăratul Constans al II-lea, iar Imperiul de Apus, cu capitala la Ravena, era condus de un exarh ce guverna în numele împăratului de la Constantinopol. În Biserică apăruse o nouă erezie, numită monotelism.

Îndată după alegere, Martin a luat în mână cu hotărâre cârma bărcii lui Petru. Nu a cerut şi nici nu a aşteptat ca alegerea sa să fie ratificată de împăratul Constans al II-lea, care, cu un an mai înainte, semnase un document în apărarea învăţăturii greşite a monoteliştilor. Pentru a împiedica răspândirea acestei erezii, papa Martin a convocat în bazilica din Lateran un Conciliu, la care au fost invitaţi toţi episcopii din Occident.

Condamnarea tuturor scrierilor monoteliste, sancționată în cele cinci sesiuni conciliere solemne, a provocat o reacţie violentă la curtea din Constantinopol. Împăratul îi ordonă exarhului din Ravena, Olimpiu, să meargă la Roma şi să-l aresteze pe Martin. Olimpiu a voit să depăşească ordinele împăratului şi, cu ajutorul scutierului său, a plănuit să-l asasineze pe Martin I, în timp ce săvârşea Sfânta Liturghie în Bazilica Santa Maria Maggiore. În momentul când s-a apropiat să primească sfânta împărtăşanie din mâinile suveranului pontif, scutierul şi-a scos pumnalul de sub manta, dar în aceeaşi clipă a orbit.

Probabil că acest fapt l-a determinat pe Olimpiu să-şi schimbe atitudinea şi să se împace cu sfântul pontif. Mai mult chiar, au discutat proiectele unei lupte armate împotriva Constantinopolului. În 653, după ce Olimpiu a murit de ciumă, împăratul şi-a putut duce la capăt răzbunarea, poruncind noului exarh de Ravena, Teodor Calliope, să-l aresteze pe papa.

Acuzat de a fi ocupat în mod ilegitim înalta funcţie pontificală şi de a fi uneltit împreună cu Olimpiu împotriva Constantinopolului, Martin este adus cu corabia în cetatea de pe malul Bosforului. Călătoria a durat mult, cincisprezece luni, şi a fost începutul unui crud martiriu. În timpul numeroaselor opriri, nu i s-a îngăduit să se apropie de Martin nici unei persoane din mulţimile de credincioşi veniţi să-l întâmpine pe papa. Nu i se dădea nici măcar apă să se spele. Ajungând în Constantinopol la 17 septembrie 654, papa a fost dus în piaţa publică. A fost expus timp de o zi întreagă insultelor poporului. După aceea a fost aruncat trei luni în închisoare. Apoi a început un lung şi istovitor proces, în timpul căruia atât au fost de mari torturile la care a fost supus, încât acuzatul a fost auzit murmurând: Faceţi cu mine tot ce vreţi. Orice fel de moarte pentru mine va fi o binefacere.

Degradat public, dezbrăcat şi expus asprimii frigului, legat cu lanţuri, a fost închis în celula rezervată condamnaţilor la moarte. În ziua de 26 martie 655, a fost scos din celulă şi, în secret, dus la Chersonez, în Crimeea, pentru a-şi petrece restul vieţii în exil. A suferit de foame şi s-a consumat în totală părăsire timp de alte patru luni de zile, până când, la 16 septembrie din anul 655, moartea l-a smuls din focul suferinţelor şi l-a încredinţat Păstorului Păstorilor.

Rugăciune

Dăruieşte-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, curaj neînfrânt în faţa duşmăniei lumii acesteia, tu, care i-ai dat martirului tău, sfântul papă Martin, tăria de a înfrunta orice ameninţări şi chinuri. Amin.