Deşi o localitate mică, orăşelul Sigmaringen din Germania are cinstea de a fi fost locul de
naştere al viitorului sfânt Fidel. El este născut în anul 1578, din familia Reyd, la botez primind
numele de Marcu.
A făcut studii strălucite de filosofie şi drept la Universitatea elveţiană din Friburg şi a
îmbrăţişat cariera de avocat. A început să practice avocatura în orăşelul Colmar din Alsacia. Aici,
şi-a dobândit numele de avocat al săracilor, deoarece îi apăra în mod gratuit pe cei care nu aveau
cu ce să plătească un avocat. Dar el se simţea atras mai mult de cercetările filosofice decât de
dezbaterile din tribunal, şi a fost fericit când contele Statzingen i-a încredinţat pe copiii săi şi pe
câţiva tineri foarte înzestraţi, cu rugămintea de a-i îndruma în însuşirea ştiinţei şi în cunoaşterea
problemelor lumii contemporane. Timp de câţiva ani, a colindat prin diferite oraşe din Italia, Spania
şi Franţa, învăţându-i pe tinerii şi nobilii săi elevi nu numai cunoştinţele teoretice, dar şi principiile
sănătoase ale vieţii practice, ceea ce a făcut ca ei să-l reboteze Filosoful Creştin. La vârsta de 34 de
ani părăseşte totul şi se întoarce la Friburg, dar nu la Universitate, ci în conventul fraților capucini,
unde îmbracă haina umilă a sfântului Francisc.
Dovedind o înţelepciune şi o cultură cu totul deosebită, este însărcinat cu conducerea în
diferite mănăstiri. La Weltkirchen, pe timpul unei epidemii de ciumă, şi-a atras admiraţia întregii
regiuni pentru bunătatea şi curajul manifestat în îngrijirea celor loviţi de ciumă.
Superiorii săi bisericeşti au considerat că este suficient de pregătit pentru a lucra în mijlocul
unei regiuni din Elveţia, unde urmaşii lui Luther şi ai lui Zwingli erau deosebit de numeroşi şi
foarte porniţi împotriva Bisericii Catolice. La predicile sale şi în urma discuţiilor particulare cu
diferiţi credincioşi, mulţi se întorc la credinţa catolică. Se produce, în acelaşi timp, un val de
ostilitate, îndeosebi în rândul cetăţenilor din Cantonul Grisons, calvini convinşi, aflaţi în luptă cu
împăratul Austriei. Nu a fost greu să-l acuze pe Fidel că este un agent în slujba împăratului catolic.
Umilul frate capucin şi-a continuat netulburat misiunea, mergând din localitate în localitate şi
ţinând cursuri de predici referitoare la punctele discutate între catolici şi calvini.
Dacă mă vor ucide, le spuse fraţilor când plecă spre Séwis, voi primi moartea cu bucurie,
din iubire faţă de Domnul nostru Isus Cristos. Voi considera că mi s-a făcut un mare dar. A fost o
profeţie. Pe când ţinea predica în localitatea Séwis, s-au auzit câteva focuri de armă: fratele Fidel şi-a continuat predica până la capăt, apoi s-a îndreptat spre casă. Deodată, este înconjurat de o ceată de
20 de ostaşi, conduşi de un slujitor al calvinilor, care apoi a devenit catolic. Atunci, i-au cerut lui
Fidel să declare minciună tot ceea ce predicase în acea zi: Nu pot, căci este credinţa strămoşilor
noştri. Aş da cu bucurie viaţa mea, numai ca voi să vă întoarceţi la această credinţă. O lovitură
grea peste cap îl face să se prăbuşească la pământ: nici nu sfârşeşte de rostit cuvintele de iertare:
Doamne, nu le socoti lor acest păcat, şi câteva lovituri de spadă îi curmă firul vieţii. Era ziua de 24
aprilie 1622. Abia împlinise 44 de ani, când Dumnezeu l-a chemat să-i dea răsplata slujitorului
credincios. Este primul martir al Congregaţiei Propaganda Fide.
Papa Benedict al XIV-lea, în anul 1746, l-a declarat în mod solemn sfânt prin moarte de
martir, dar această moarte încorona o viaţă de sinceră dăruire lui Cristos cel Răstignit.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai binevoit să-i dăruieşti sfântului Fidel din Sigmaringen, cununa
martiriului, pe când, înflăcărat de iubirea ta, lucra pentru răspândirea credinţei, dă-ne şi nouă, pentru
rugăciunile lui, harul, ca, întemeiaţi în iubire, să ne învrednicim a cunoaşte, împreună cu el, puterea
învierii lui Cristos. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu