Sfântul Isidor, episcop de Sevilia, este unul dintre cei mai mari Părinţi latini ai Bisericii,
care a reuşit să adune într-un singur corp de cunoştinţe tot ce Sfinţii Părinţi ai Bisericii au transmis
în domeniul credinţei şi al culturii. Deşi a lucrat enorm de mult pentru răspândirea cuceririlor
ştiinţifice, el a rămas, în primul rând, un episcop zelos, preocupat de formarea şi maturizarea
culturală şi morală a clerului Bisericii din Spania.
Isidor s-a născut în jurul anului 560, în oraşul Cartagina (localitate din Spania), unde tatăl
său a fost un înalt funcţionar imperial, într-o casă în care sfinţenia era parcă o însuşire de familie:
trei fraţi au devenit episcopi şi sfinţi ai Bisericii: Leandru, Fulgenţiu şi Isidor și o soră, Florentina, a
ajuns călugăriţă, fiind ridicată şi ea la cinstea altarelor.
Viitorul Învăţător al Bisericii, autor al unui foarte mare număr de cărţi, în care vorbeşte
despre probleme din toate domeniile cunoaşterii umane, de la agronomie la medicină, de la teologie
la economie casnică, la început a fost un student nepăsător şi foarte puţin dispus să se aplece asupra
cărţilor. Într-o zi, s-a apropiat de o fântână ca să-şi astâmpere setea. Atunci privirea i-a fost reţinută
de şanţurile adânci săpate în piatra dură de funia moale cu care se trăgea ciutura cu apă. A înţeles
atunci că perseverenţa şi voinţa omului pot învinge cele mai grele piedici în viaţă.
S-a întors cu o reînnoită dragoste de muncă la cărţile sale, şi atât de mult a progresat în
învăţătură, încât şi-a meritat renumele de cel mai învăţat om al timpului său. A intrat în rândul
clericilor din Sevilia şi a preluat apoi, în urma morţii fratelui său, scaunul episcopal al acestei
importante dieceze. A fost ales să prezideze al patrulea Conciliu din Toledo (633), conciliu de o
deosebită însemnătate pentru Biserica din Spania.
O legendă ne spune că, pe când Isidor era abia de o lună, un roi de albine s-a apropiat de
leagănul său şi au depus pe buzele lui un râuleţ de miere, ca o prevestire a învăţăturilor substanţiale
şi dulci care într-o zi aveau să fie rostite de buzele nevinovatului copil de atunci. Ştiinţa lui adâncă
şi vastă, întotdeauna însoţită de o umilinţă sinceră şi o dragoste atotcuprinzătoare, i-a meritat titlul
de doctor egregius (învăţător strălucit) şi aureola de sfânt.
Rugăciune
Ascultă-ne, te rugăm, Doamne, rugăciunile pe care ţi le înălţăm în sărbătoarea sfântului
Isidor: dă Bisericii tale harul să se bucure necontenit de mijlocirea lui, precum i-ai dat să aibă parte
şi de învăţătura lui. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu