4 aprilie: Sfântul Isidor, episcop și învățător al Bisericii

Sfântul Isidor, episcop de Sevilia, este unul dintre cei mai mari Părinţi latini ai Bisericii, care a reuşit să adune într-un singur corp de cunoştinţe tot ce Sfinţii Părinţi ai Bisericii au transmis în domeniul credinţei şi al culturii. Deşi a lucrat enorm de mult pentru răspândirea cuceririlor ştiinţifice, el a rămas, în primul rând, un episcop zelos, preocupat de formarea şi maturizarea culturală şi morală a clerului Bisericii din Spania.

Isidor s-a născut în jurul anului 560, în oraşul Cartagina (localitate din Spania), unde tatăl său a fost un înalt funcţionar imperial, într-o casă în care sfinţenia era parcă o însuşire de familie: trei fraţi au devenit episcopi şi sfinţi ai Bisericii: Leandru, Fulgenţiu şi Isidor și o soră, Florentina, a ajuns călugăriţă, fiind ridicată şi ea la cinstea altarelor.

Viitorul Învăţător al Bisericii, autor al unui foarte mare număr de cărţi, în care vorbeşte despre probleme din toate domeniile cunoaşterii umane, de la agronomie la medicină, de la teologie la economie casnică, la început a fost un student nepăsător şi foarte puţin dispus să se aplece asupra cărţilor. Într-o zi, s-a apropiat de o fântână ca să-şi astâmpere setea. Atunci privirea i-a fost reţinută de şanţurile adânci săpate în piatra dură de funia moale cu care se trăgea ciutura cu apă. A înţeles atunci că perseverenţa şi voinţa omului pot învinge cele mai grele piedici în viaţă.

S-a întors cu o reînnoită dragoste de muncă la cărţile sale, şi atât de mult a progresat în învăţătură, încât şi-a meritat renumele de cel mai învăţat om al timpului său. A intrat în rândul clericilor din Sevilia şi a preluat apoi, în urma morţii fratelui său, scaunul episcopal al acestei importante dieceze. A fost ales să prezideze al patrulea Conciliu din Toledo (633), conciliu de o deosebită însemnătate pentru Biserica din Spania.

O legendă ne spune că, pe când Isidor era abia de o lună, un roi de albine s-a apropiat de leagănul său şi au depus pe buzele lui un râuleţ de miere, ca o prevestire a învăţăturilor substanţiale şi dulci care într-o zi aveau să fie rostite de buzele nevinovatului copil de atunci. Ştiinţa lui adâncă şi vastă, întotdeauna însoţită de o umilinţă sinceră şi o dragoste atotcuprinzătoare, i-a meritat titlul de doctor egregius (învăţător strălucit) şi aureola de sfânt.

Rugăciune

Ascultă-ne, te rugăm, Doamne, rugăciunile pe care ţi le înălţăm în sărbătoarea sfântului Isidor: dă Bisericii tale harul să se bucure necontenit de mijlocirea lui, precum i-ai dat să aibă parte şi de învăţătura lui. Amin.