6 aprilie: Sfântul Marcelin, martir

Moartea de martir a sfântului Marcelin, înalt funcţionar imperial şi prieten al sfântului Augustin, este legată de schisma donatistă, care timp de mai bine de un secol a sfâşiat pacea şi unitatea Bisericii din Africa.

Ruptura a început în anul 310, când a fost ales episcop de Cartagina Cecilian. Episcopul Donat, care dorea să ocupe acest post, susţinut de o parte dintre credincioşi, a afirmat că alegerea lui Cecilian nu este valabilă, deoarece fusese sfinţit episcop de către episcopi trădători, adică cei care, pe timpul lui Diocleţian, au predat cărţile sacre spre a fi arse, cum cerea un decret al împăratului. Ei erau consideraţi păcătoşi publici.

Episcopul Donat şi-a motivat împotrivirea în următoarele două puncte: Biserica este formată numai din oameni sfinţi și sfintele sacramente oficiate de păcătoşi nu au valoare. Era o învăţătură nouă şi străină de învăţătura Bisericii Universale.

Marcelin îndeplinea în Cartagina funcţia de tribun şi notar imperial. Sfântul Augustin ni-l prezintă ca pe un bun tată de familie, creştin exemplar, fama et pietate notissimus. Dornic de a cunoaşte cât mai adânc adevărurile credinţei, s-a adresat adesea sfântului Augustin, rugându-l să-i lămurească diferite puncte discutate. Acestei curiozităţi, vrednice de toată lauda a piosului funcţionar, îi datorăm câteva dintre operele marelui teolog din Hipona, sfântul Augustin. Acestea sunt: Despre iertarea păcatelor, Despre Duh şi literă şi celebra carte Despre Sfânta Treime. Marcelin nu a mai ajuns să citească această ultimă carte, deoarece între timp s-au petrecut evenimente grave. În anul 411, la Cartagina are loc o conferinţă a episcopilor catolici şi donatişti. Marcelin, în calitate de tribun participă şi el. În referatul adresat împăratului Onoriu, dă câştig de cauză părţii catolice. Ca urmare, împăratul a promulgat un edict prin care donatiştii erau proscrişi şi, în consecinţă, dacă nu renunţau la poziţia lor, ar fi avut de suferit neplăceri mari. Drept răzbunare, donatiştii îl acuză pe Marcelin că este complice în complotul lui Eraclian împotriva împăratului. Acuzaţia era foarte gravă, şi Marcelin a fost condamnat la moarte în ziua de 13 septembrie, de către guvernatorul Marius.

După un an de zile, împăratul însuşi recunoaşte greşeala săvârşită de justiţia romană. Acuzaţia de complicitate la complot a fost anulată şi hotărârile luate de tribunul Marcelin au fost sancţionate. Biserica îl cinsteşte ca martir, deoarece nici în faţa morţii nu a acceptat să renunţe la adevărul propovăduit de Biserica lui Cristos.

Rugăciune

Dumnezeule, care, pentru a da strălucire Bisericii tale, ai binevoit să-l împodobeşti pe sfântul Marcelin cu biruinţa martiriului, dă-ne cu îndurare harul, ca, după cum el a fost părtaş de pătimirea Domnului, să ne învrednicim şi noi a păşi pe urmele lui şi a ajunge astfel la bucuriile veşnice. Amin.