20 aprilie: Sfântul Teotim, episcop de Tomis

Episcop Teotim I, de neam daco-roman, era autohton din Dacia Pontică. Urcă pe scaunul episcopal al Tomisului, pe la anii 385-390. Sfântul Ieronim îl amintește ca episcop al Tomisului în anul 392 în celebra sa lucrare De viris illustribus (Despre bărbaţi iluştri), despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu şi de oameni, teolog învăţat şi scriitor talentat şi neobosit. El afirmă că a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinţe, ceea ce dovedeşte vasta sa cultură în retorica şi filosofia antică, greacă şi latină. Apoi, Ieronim încheie cu aceste cuvinte despre Teotim: aud că scrie şi alte lucrări.

Unele fragmente din scrierile sfântului Teotim se păstrează în lucrarea sfântului Ioan Damaschin, Paralele sfinte, din care reiese că a scris omilii la unele texte Evanghelice. Istoricul Sozomen scrie despre el că era scit (daco-roman) de neam, că traiul îi era modest şi că era taumaturg. Iar Socrate, alt istoric paleocreştin, spune că fericitul episcop Teotim I era cunoscut de toţi, împăraţi, episcopi, călugări, credincioşi şi «barbari» pentru evlavia şi corectitudinea vieţii sale. Prin scrierile sale patristice, sfântul Teotim I este considerat creatorul Filocaliei româneşti. În gândirea sa a fost, desigur, influenţat de sfântul Ioan Gură de Aur şi de către părinţii capadocieni. Teotim I vorbeşte foarte frumos despre liniştea minţii şi a inimii.

Sub păstorirea lui Teotim I, mănăstirile şi sihăstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceză şi isihie, au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii călugări sciţi, răspândiţi, atât la nord de Dunăre până în Carpaţi, cât şi la sud până la Ierusalim, Constantinopol, Roma şi Africa. Bazilicile înălţate de el, ale căror ruine şi astăzi se văd, erau mari şi frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte numărul impresionant de credincioşi, precum şi frumuseţea cultului şi arhitecturii secolelor IV-V.

Sfântul Teotim Scitul era bine cunoscut împăratului Arcadie şi mai ales sfântului Ioan Gură de Aur, căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele patriarh i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari pentru nomazii sciţi de la Istm, adică pentru huni. În anul 400, sfântul Teotim I ia parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de sfântul Ioan Gură de Aur, împotriva învăţăturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. În anul 403, episcopul Teotim I este din nou în Constantinopol şi ia apărarea marelui patriarh şi dascăl a toată lumea, împotriva acuzaţiilor aduse de sfântul Epifanie al Ciprului, dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre episcopul străromân Teotim I şi sfântul Ioan Gură de Aur.

În Acta Sanctorum se spun următoarele despre sfântul Teotim I: La Tomis, în Scythia, se face pomenirea sfântului Teotim (Theotimas) episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredincioşi, pentru sfinţenia şi minunile lui.

Iată că într-o zi, unul din ei, închipuindu-şi că sfântul avea multe averi şi dorind să se îmbogăţească cu lucrurile materiale, căută a-l face prizonier. Şi pentru aceasta s-a apropiat şi, sprijinindu-se în scutul său după cum îi era obiceiul când vorbea cu duşmanii lui, a ridicat braţul pentru a-i arunca sfântului episcop o frânghie peste gât şi astfel să-l târască spre el. Însă braţul a înţepenit pe loc şi rămase nemişcat până ce tovarăşii lui s-au dezmeticit şi au început să mijlocească îndurare. Teotim, după ce a cerut acestora îndreptare şi să creadă în Cristos, îl rugă pe Dumnezeu pentru iertarea atacatorului, cererea lui fiind îndată împlinită.

Rugăciune

O, Sfinte Ierarhe Teotim, ajută-ne pe noi, cei care ne aflăm în călătorie pe marea învolburată a ispitelor, cei care ne simțim adesea atât de slabi. Nu ne lăsa pradă deznădejdii și a înfrângerii în fața vrăjmaşului, ci ascultă rugăciunea noastră săracă pe care o aducem acum cu umilită şi înfrântă inimă. Păzeşte ţara şi poporul nostru de cursele nevăzutului vrăjmaş, fereşte-ne de toată înşelarea şi de apăsarea duhului lumesc, potrivnic credinţei şi iubirii dumnezeieşti. Ajută-ne să ne lepădăm de toţi idolii văzuţi şi nevăzuţi şi de toată aplecarea egoistă cere se împotrivește Crucii iubirii lui Cristos. Întăreşte-ne să ne purtăm cu mulţumire crucea încercărilor şi a suferinţelor îngăduite de milostivul Dumnezeu spre curăţirea şi tămăduirea rănilor de moarte ale păcatului. Sprijină-ne la tot pasul, îndemnându-ne şi ridicându-ne din multele căderi, în urmarea lui Cristos. Amin.