22 aprilie: Sfinții Soter și Caius, papi martiri

Amintirea acestor sfinţi papi, comemoraţi de Martirologiul Roman în ziua de 22 aprilie, ne readuce în perioada puţin cunoscută a primelor veacuri ale credinţei. Deoarece documentele rămase sunt foarte puţine, nu toate informaţiile transmise de tradiţie au putut fi verificate. Astfel că nici pentru sfinții Soter și Caius nu se poate atesta sfârșitul martiric.

Despre sfântul Soter ştim că a fost papă de la 166 la 175 şi de la el a rămas o scrisoare trimisă credincioşilor din Corint, pentru a-i încuraja în încercările prin care treceau. Eusebiu din Cezarea ne-a păstrat răspunsul dat de Dionisie, care îi mulţumea papei pentru bogăţia ajutoarelor (materiale) trimise credincioşilor şi pentru mângâierea sufletească adusă de cuvintele încurajatoare adresate fraţilor care alergaseră la el. Ei au văzut în gestul său grija unui părinte iubitor faţă de copiii săi. Dionisie mai adăuga că scrisoarea papei a fost citită în adunările credincioşilor din ziua de duminică şi va fi păstrată cu aceeaşi grijă ca şi scrisoarea trimisă lor mai înainte de sfântul Clement.

Despre sfântul Caius se spunea că a fost rudă cu împăratul Diocleţian şi unchi al unei sfinte Susana. Lui i se atribuie organizarea etapelor ce trebuie urmate până la primirea sfinţirii de episcop. A stat pe tronul sfântului Petru între anii 283-296 şi, prin urmare, a murit înainte de începerea prigoanei lui Diocleţian, în 303: deci, foarte probabil, nu a fost martirizat.

Rugăciune

Dumnezeule, care l-ai orânduit pe sfinții Soter și Caius drept urmaşi al lui Petru şi le-ai încredinţat grija întregii Biserici, ocroteşte necontenit, prin mijlocirea lor, turma pe care o iubeşti, pentru ca ea să se îndrepte spre patria cerească printr-o credinţă neştirbită şi o dragoste desăvârşită. Amin.