Clara Gambacorti (a cărui nume de botez era Tora, prescurtare a numelui Victoria), dintr-o
familie ilustră, s-a născut în anul 1362 la Pisa (Italia) și a murit în 1419. De la o vârstă fragedă a
dorit să se consacre lui Dumnezeu.
În fiecare zi era văzută îndreptându-se spre o casă sărăcăcioasă unde viețuia un om bolnav,
abandonat de toți. Trupul acestuia nu era decât o rană. Chipul său era de nerecunoscut. Însă fetița îl
consola, îi pregătea de mâncare, îi făcea patul, îi pansa rănile și nu pleca niciodată fără să îl
îmbățișeze afectuos.
Tânără, neprimind consimțământul tatălui, va intra fără știrea lui în mănăstirea clariselor și
va îmbrăca haina acestora luându-și numele de Clara. Însă nu după multă vreme, furios, însoțit de
oameni înarmați acesta o luă de acolo și o aduse în palatul părintesc, unde va fi închisă timp de trei
zile.
Bucuroasă pentru încercarea pe care o trăia, ea se dărui rugăciunii și contemplației și astfel
gustă în Domnul o pace profundă: Să-mi piară trupul, scrise ea, înainte de a plăcea altor ochi decât
cei ai lui Isus.
După lungi discuții în încercarea de a o întoarce din drum, familia consimți într-un final să o
lase să plece, nu în conventul Clariselor ci în cel al surorilor sfântul Dominic.
Exemplul ei revitaliză fervoarea din comunitatea sa: era cea mai umilă și mai săracă.
Devenită prioră, ea fu cu atât mai mult un exemplu pentru surorile sale. Cel mai mare sacrificiu pe
care l-a făcut în mod eroic a fost acela de a nu fi putut deschide porțile fratelui său care era urmărit
de asasini datorită strictelor rânduieli de clauzură a mănăstirii. A trebuit să se resemneze văzându-l
căzut sub loviturile dușmanilor săi. Clara a dat dovată de o și mai mare eroicitate atunci când a
iertat pe cei care l-au masacrat pe fratele său.
Rugăciune
Ascultă, Doamne, rugăciunile noastre, pentru ca noi, care sărbătorim cu evlavie virtuţile
fericitei fecioare Clara, să rămânem pururi în iubirea ta şi să creştem necontenit în ea până la sfârşit.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu