6 iunie: Sfântul Norbert, episcop

Printre ordinele călugăreşti mai puţin cunoscute, dar care pe vremuri au avut un rol în viaţa bisericească, este Ordinul Premonstratenzilor, numiţi astfel pentru că îşi au originea în mănăstirea Praemonstratum din nordul Franţei. Întemeierea acestui ordin este opera sfântului Norbert.

Norbert s-a născut în Germania, la Xanten, dintr-o familie nobilă, în anul 1080. Fiind copilul cel mai mic, potrivit obiceiului de atunci, trebuia să urmeze cariera militară sau bisericească. Norbert a ales a doua cale, nu pentru că s-ar fi simţit chemat la preoţie, ci din comoditate. Fiind sfinţit subdiacon, a devenit stăpânul unor mari privilegii. Marele elector de Colonia şi împăratul Henric al V-lea îi făgăduiseră deja un important scaun episcopal.

Dar Dumnezeu avea alte planuri. În timpul unei alergări prin pădure, surprins de o furtună violentă, Norbert este aruncat jos de pe cal de un fulger orbitor şi, asemenea lui Saul pe drumul Damascului, repetă întrebarea: Doamne, ce vrei să fac eu? Răspunsul care l-a determinat să-şi schimbe viaţa dezordonată a fost: Părăseşte calea răului şi fă binele. Acest episod a fost începutul întoarcerii sale: a părăsit cercurile şi întâlnirile mondene şi ia luat ca îndrumători spirituali pe abatele benedictin din Siegburg şi pe canonicii din Klosterrath. Apoi, urmând exemplul pustnicului Lindolfo, s-a retras în singurătate unde a petrecut trei ani în rugăciune şi pocăinţă. În 1115, a fost sfinţit preot şi s-a dăruit activităţii de misionar itinerant.

A voit să dea el însuşi exemplu, dezlipindu-se de bunurile pământeşti şi dăruindu-şi toată averea săracilor. Pentru sine a reţinut o măgăriţă şi zece monede de argint, de care s-a lipsit curând, continuându-şi pe jos peregrinările sale apostolice. În Franţa, aproape de oraşul Nîmes, l-a întâlnit pe papa Calist al II-lea, care l-a încurajat să continue pe drumul început. Episcopul de Lyon, pentru a-l reţine în dieceza sa, i-a propus să preia conducerea canonicilor regulari, care urmau regula sfântului Augustin şi cărora le fusese atribuită mănăstirea de la Praemonstratum (Prémontre). Aşa a luat naştere Ordinul Premonstratenzilor. Între timp, Norbert și-a reluat activitatea de predicator ambulant.

Pe când se afla la Magdeburg şi participa la funeraliile episcopului decedat al oraşului, glasul poporului îl chemă să ocupe scaunul episcopal rămas vacant. Pentru mulţi a fost un episcop incomod. Hotărât, bun organizator, duşman de moarte al compromisului, şi-a făcut mulţi prieteni şi mulţi duşmani. Împăratul Lotar l-a numit cancelar al Imperiului pentru Italia, iar papa Inocenţiu al II-lea i-a dat jurisdicţia şi peste Polonia. Dar Norbert nu a uitat regula călugărească a sărăciei şi a apostolatului printre oamenii umili de la ţară, trăind integral idealul de viaţă activă şi contemplativă a premonstratenzilor, chiar şi în strălucirea celor mai înalte demnităţi. A murit la Magdeburg, în ziua de 6 iunie 1134, la întoarcerea dintr-o misiune de pace în Italia. A fost canonizat în anul 1582 şi este declarat patron al Boemiei.

Rugăciune

Dumnezeule, care, în persoana sfântului Norbert, ai dat Bisericii tale un episcop admirabil prin zelul său pastoral şi spiritul de rugăciune, dă-ne, te rugăm, harul, ca, prin mijlocirea lui, poporul să fie mereu călăuzit de păstori după inima ta şi să ajungă astfel la păşunile mântuirii. Amin.