23 iunie: Sfântul Niceta de Remesiana, episcop

Sfântul Niceta s-a născut în jurul anului 340, în cetatea de la care își va trage și numele, cetatea Remesiana (azi Bela Palanka, în Serbia), în regiunea Dacia Mediteraneană. Având origine daco-romană, și-a petrecut prima parte a vieții în Apus, fapt ce a influențat mult stilul scrierilor sale. În 389 și 402, sfântul va călători din nou înspre Apus, la Roma și la Campania, fiind găzduit de sfântul Paulin de Nola, care i-a dedicat două poeme. Din aceste texte aflăm că Niceta îi învăța pe barbari să îl cânte pe Cristos cu o inimă romană, ceea ce aparent dovedește latinitatea sa.

Lucrarea misionară a ierahului este caracterizată de un efort susținut de evanghelizare. Sfântul Niceta a făcut o sinteză remarcabilă de texte scripturistice, pe tema morții și învierii, spre a fi mai la îndemână celor dornici de a cunoaște acestea: când omul iese din viață, nu sufletul este cel ce moare, ci numai trupul, prin retragerea sufletului din el. Trupul putrezește în pământ, dar sufletul se duce, potrivit faptelor sale, sau în loc luminat sau în loc întunecat. Cei care au trăit în această lume potrivit învățăturii și dreptății lui Isus Cristos, vor viețui cu El în cer.

Din opera sfântului Niceta se păstrează șase cateheze adresate catehumenilor, precum și câteva scrieri pastorale. Începând cu Germain Morin, liturgiștii moderni îi atribuiesc tot lui Niceta imnul Te Deum laudamus, despre care se credea a fi fost opera sfântului Ambroziu de Milan.

Principala lucrare a lui Niceta poartă numele de Instructia ad competentes. Este vorba de un catehism adresat candidaţilor la botez. Pe lângă diverse îndrumări practice, Niceta abordează şi teme doctrinare, cum ar fi consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl şi dumnezeirea Duhului Sfânt. Totodată, el vorbeşte împotriva practicării genetliologiei, a horoscopului. Se dovedește în scrierile sale în comunine de idei cu teologia răsăriteană, în special cu cea a sfântul Ciril din Alexandria, care îl include pe Niceta în marea tradiţie a Bisericii Răsăritene, deşi este scriitor de limbă latină.

Conceptul modern de biserică domestică ne vine tot de la sfântul Niceta, din omilia la Exod, scrisă în 420, din care aflăm că în Biserica păstorită de el Euharistia avea loc în case, într-o încăpere pusă la dispoziție de către familii care se adunau în grupuri mici, împreună cu un preot, pentru cultul duminical.

Sfântul Niceta de Remesiana a trecut la Domnul pe la sfârșitul anului 414, de când avem ultimele date despre el, dintr-o scrisoare trimisă de papa Inocențiu I (13 decembrie 414) episcopilor macedoneni.

Rugăciune

Sfinte Niceta, implorăm ocrotirea ta față de poporul român, pe a cărei veche vatră ai viețuit. Vestea cea Bună pe care ai vestit-o aici nu s-a pierdut. Ajută-ne să credem în Dumnezeu nu doar prin vorbă ci cu toată ființa, nu datorită înaintașilor, ci cu iubire sinceră și credință vie. Ajută-ne să avem grijă de darul lui Dumnezeu încredințat nouă, binecuvântează pământul nostru, și fii călăuza noastră pe drumul mântuirii. Amin.