20 iunie: Fericita Margareta Ball, mamă de familie și martiră

Postura de mamă a primarului din Dublin nu a fost pentru cea comemorată în această zi o sursă de prestigiu și nici motiv de orgoliu ci izvor de enormă suferință care i-au grăbit moartea. Viața și martiriul ei trebuie să le încadrăm în contextul persecuției religioase care a urmat schismei anglicane pornită în Anglia de Henric al VIII-lea. Legăturile socio-politice foarte strânse dintre Anglia și Irlanda au făcut ca în 1536, la cinci ani după ce regele se proclamă capul suprem al bisericii din Anglia și după doi ani de la excomunicarea acestuia din partea papei Clement al VII- lea, parlamentul din Dublin l-a recunoscut pe regele Henric al VIII-lea drept șef unic al bisericii irlandeze, determinând în acest mod ruptura definitivă față de Biserica din Roma.

Margareta în acel timp avea 21 de ani, fiind născută în 1515 în familia Berminghan. La 16 ani s-a căsătorit cu Bartolomeu Ball. A dat naștere la 20 de fii, dintre care doar câțiva avură șansa să ajungă la maturitate. Formau o familie unită, profund religioasă, având de asemenea o bună situație materială. Soțul se bucura de un prestigiu indiscutabil, care l-au condus spre postura de primar al Dublinului. Însă din punct de vedere politico-religios nu era de partea dominantă: se simțea și se comporta ca adevărat catolic, continuând să recunoască primatul papei. În casa lor locuia un preot care celebra acolo Sfânta Liturghie, casă în care aveau loc întâlniri de cateheză și rugăciune. Bartolomeu a murit în 1568. Margareta a suferit mult, nu doar datorită faptului că a pierdut o persoană iubită ci se găsea lipsită și de protecția și susținerea lui în ceea ce ea putea intreprinde.

În 1570, după excomunicarea Elisabetei I, care urcase între timp pe tron, o dură persecuție a pornit în Anglia și care a ajuns și în Irlanda. Într-un mod deosebit erau vizați preoții catolici. Pe la sfârșitul anilor ’70, Margareta a fost arestată, fiind acuzată că a fi permis să se celebreze o liturghie în propria casă, dar a fost eliberată nu după multă vreme. Între timp, fiul său, Walter, cultivându-și ambiția de a ajunge primar al Dublinului, s-a adaptat importantei sarcini, ajungând să își renege credința, aderând la credința promovată de regina Angliei.

Margareta, împlinindu-și datoria de mamă, a încercat să își convingă fiul că nici o sarcină politică, oricât ar fi de presigioasă, nu poate fi schimbată cu credința însă nu a avut sorți de izbândă. Fiul a considerat atitudinea ei ca pe o piedică pe drumul ambiției sale politice. Imediat după alegerea sa ca primar, Walter o arestă. Margareta avea aproape 70 de ani. În drum spre închisoare a fost expusă pentru a fi batjocorită de lume.

Datorită sănătății șubrede și a vârstei, după câțiva ani i s-a oferit posibilitatea să fie eliberată în schimbul renegării credinței. Însă ea cu mult curaj a refuzat categoric. Astfel că muri în închisoare, martiră a Euharistiei și a Primatului Pontifical, în 1584. A fost beatificată de papa Ioan Paul al II-lea la 27 septembrie 1992.

Rugăciune

Sfântă Margareta, mamă devotată și credincioasă fidelă a Domnului, tu ești un exemplu pentru mamele care își educă astăzi copiii și pentru orice om care își declară credința sa în Domnul. Te rugăm astăzi să mijlocești pentru noi harul ca să nu căutăm niciodată prestigiul personal în detrimentul coerenței vieții de credință. Amin.