Sfântul Medard s-a născut dintr-o familie de franci şi a studiat la Augusta Veromanduorum
(actualul Saint-Quentin, Franţa). Ajungând preot, s-a consacrat cu totul misiunii sale şi unei vieţi de
intensă iubire faţă de aproapele. În acest context, a săvârşit faptele de totală dezlipire materială.
Într-o noapte, un hoţ intră în vie şi, spre nenorocul lui, nu mai nimerea drumul spre ieşire: bunul
Medard s-a grăbit să i-l arate şi, în loc să-i oprească strugurii furaţi, i-a mai dat şi el.
Un alt hoţ a încercat să scoată din grajd o vacă ce purta la gât un clopoţel foarte sonor. Hoţul
a încarcat să-l desfacă, dar pentru că nu a reușit l-a umplut cu cârpe, dar în zadar: clopotul suna
parcă anume, până când a apărut sfântul Medard. Văzând ce se petrecea, el i-a dăruit vaca, şi drept
urmare, devenind proprietar legitim, clopotul a încetat să mai sune. Altă dată, un stup de albine a
atacat pe cineva care a vrut să fure mierea. Sfântul a cerut albinelor să se liniștească și să aibă
răbdare, până ce nepoftitul oaspete şi-a luat porţia de miere dorită.
Dar sfântul Medard nu a avut de lucru numai cu hoţii. După ce a ajuns episcop de
Saint-Quentin, într-una din zile, la el a venit regina Radegonda, care, dezgustată de crimele
săvârşite de către soţul ei, Clotar, şi anturajul lui, a cerut să fie primită în rândul călugăriţelor, ceea
ce sfântul episcop a îngăduit şi a ajutat-o chiar să înfiinţeze o nouă mănăstire. Clotar şi-a recunoscut
mai târziu vina şi, după ce sfântul Medard a murit, în 560, a hotărât ca sicriul cu rămăşiţele
pământeşti să fie adus în capitala sa, la Soissons, unde a ridicat o bazilică măreaţă.
Rugăciune
Dumnezeule, lumina credincioşilor şi păstorul sufletelor, care l-ai aşezat în Biserică pe
sfântul episcop Medard, spre a păstori prin cuvânt oile tale şi a le călăuzi cu exemplul său, dă-ne
harul, ca, prin mijlocirea lui, să păstrăm credinţa pe care ne-a împărtăşit-o şi să urmăm calea pe care
ne-a arătat-o. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu