21 iunie: Sfântul Alois de Gonzaga, călugăr

Ferrante Conzaga, marchiz de Castiglione şi frate al ducelui de Mantua, ar fi voit ca primul său copil, Alois, născut la 9 martie 1568, să meargă pe urmele sale de ostaş şi comandant al armatei imperiale. La vârsta de cinci ani, Alois îmbrăca o mini-armură, un coif cu penaj multicolor și o centură cu spadă, încercând să se ţină în urma plutonului. De la soldaţii neciopliţi ai trupei a învățat folosirea armelor şi limbajul lor colorat. Într-o zi, a profitat de neatenţia unei sentinele şi a tras cu o mică piesă de artilerie: a leşinat de emoţie, dar nu s-a speriat.

Însă acest copil va face să strălucească numele familiei Gonzaga, folosind alte arme. Trimis la Florenţa, la vârsta de zece ani, în calitate de paj al marelui duce de Toscana, Alois a dat vieţii sale o direcţie foarte precisă, legându-se cu jurământ să-şi consacre fecioria sa lui Dumnezeu.

Doi ani de zile a petrecut în Spania, ca paj al Infantului Don Diego. Aici s-a ocupat intens de studiul filosofiei, la Universitatea din Alcalá de Henares, şi de citirea cărţilor pioase, îndeosebi a Compendiului doctrinei spirituale a lui Alois de Granada. La vârsta de doisprezece ani, a primit Prima Sfântă Împărtăşanie din mâinile sfântului Carol Borromeu şi s-a hotărât să intre în Societatea lui Isus. Dar a trebuit să mai treacă doi ani pentru a învinge rezistenţa tatălui, care, pentru a-i schimba gândurile, l-a trimis la curţile princiare de la Ferrara, Parma şi Torino. Chiar şi principii, va nota mai târziu Alois, sunt cenuşă ca şi săracii: poate o cenuşă mai rău-mirositoare.

Pentru a-şi împodobi sufletul cu virtuţile creştine, Alois a renunţat la titlul şi moştenirea pământească şi, la vârsta de paisprezece ani, a intrat în noviciatul Societăţii lui Isus de la Roma, sub conducerea sufletească a sfântului Robert Belarmin. A uitat cu totul de originea sa nobilă şi a cerut să i se atribuie însărcinările cele mai umile. S-a dedicat, cu precădere, îngrijirii bolnavilor, mai ales în timpul epidemiei de ciumă care a bântuit Roma în anul 1590. S-a molipsit de această boală teribilă atunci când întâlnind pe stradă un muribund căzut la pământ, l-a luat pe spate şi l-a dus la spitalul de la picioarele Campidoliului, unde slujea el.

A murit la vârsta de douăzeci şi trei de ani, în ziua prezisă de el, 21 iunie 1591. Trupul sfântului Alois, patronul tineretului, se odihneşte în biserica Sfântul Ignaţiu, la Roma. Acest sfânt, adesea prezentat ca o fiinţă fragilă şi visătoare, avea, împotriva aparenţelor, un temperament energic.

Penitenţele aspre pe care şi le-a impus sunt dovada unei hotărâri extraordinare de a realiza un scop pe care în mod lucid şi l-a fixat chiar din prima tinereţe.

Rugăciune

Dumnezeule, izvorul tuturor darurilor cereşti, care ai unit, în sfântul Alois de Gonzaga, o minunată nevinovăţie, cu viaţa de pocăinţă, prin meritele şi mijlocirea lui, dăruieşte-ne harul, ca noi, cei care nu l-am urmat în nevinovăţie, să-l imităm cel puţin în pocăinţă. Amin.