2 iunie: Sfinții Marcelin și Petru, martiri

Sfântul papă Damasus I (366-384) este cunoscut prin poemele sale, în care preamăreşte viaţa şi moartea mai multor martiri. El ne informează că, pe când era copil, l-a ascultat pe un bătrân care, plângând, povestea cum l-a executat pe un preot numit Marcelin şi un tânăr ajutor al lui, Petru. Bâtrânul îşi descărca sufletul, iar Dumnezeu pregătea unul dintre cele mai frumoase poeme scrise de papa Damasus (al XXIII-lea). Percussor, adică cel care a lovit cu sabia, spune că el a voit să execute sentinţa de tăiere a capetelor într-o pădure, pentru a se pierde orice urmă. Cei doi au fost obligaţi să cureţe cu propriile mâini, de mărăcini şi crengi, locul ce avea să fie stropit cu sângele lor.

Ultimele trei versuri din cele nouă care constituie poemul papei Damasus, ne informează că trupurile preasfinte ale martirilor au rămas ascunse câtva timp într-o peşteră, până când o matroană distinsă, Lucila, îndemnată de evlavia ei, le-a aşezat într-un loc în dreptul celei de a treia pietre kilometrice de pe Calea Labicana, unde astăzi se află cartierul Torpignattara. Constantin cel Mare a ridicat aici o măreaţă bazilică şi, alături de ea, un mausoleu de marmură roşie, în care s-a păstrat sicriul mamei sale, sfânta Elena, până când împăratul a transportat rămăşiţele ei pământeşti la Constantinopol. Mormântul sfinţilor martiri a fost profanat de către goţi. Ca reparare a acestei profanări, papa Virgiliu a restaurat mormântul şi a introdus în Canonul Roman numele sfinţilor Marcelin şi Petru, asigurându-le astfel un loc deosebit în amintirea şi devoţiunea credincioşilor.

Istoria vieţii preotului Marcelin şi a exorcistului Petru a fost ulterior încărcată cu unele fapte mai mult sau mai puţin exacte, relatate de o Passio din secolul al VI-lea. Astfel, ni se spune că Marcelin şi Petru au fost închişi într-o carceră, sub supravegherea unui oarecare Artemie, a cărui fiică, Paulina, era stăpânită de diavol. Petru, exorcistul, l-a asigurat pe Artemie că dacă el şi soţia lui, Candida, se vor converti, fiica lor, Paulina, va fi vindecată imediat. După o oarecare ezitare, familia toată a îmbrăţişat credinţa lui Cristos. Paulina şi-a recăpătat libertatea şi bucuria, dar, nu peste mult timp, toţi trei au fost chemaţi la cinstea de a întări mărturisirea credinţei cu propriul lor sânge. La a XII-a piatră kilometrică de pe calea Aurelia, Artemie a fost decapitat, iar Paulina şi Candida au fost zdrobite sub o grămadă de pietre.

Rugăciune

Dumnezeule, care ne întăreşti şi ne ocroteşti prin mărturia slăvită a sfinţilor martiri Marcelin şi Petru, dă-ne, te rugăm, harul să învăţăm din exemplul lor şi să fim ajutaţi de rugăciunile lor. Amin.