11 iunie: Sfântul Barnaba, apostol

Iosif, numit de apostoli Barnaba, adică fiu al mângâierii, evreu din tribul lui Levi, născut în Cipru, avea un câmp pe care l-a vândut şi a depus la picioarele apostolilor suma luată. Aşa ni-l prezintă Faptele Apostolilor. Izvoare mai vechi ne arată că Barnaba, numit apostol chiar de Faptele Apostolilor, deşi nu făcea parte din rândul celor Doisprezece, ar fi fost unul dintre cei şaptezeci de ucenici de care vorbeşte Evanghelia. În mod sigur, el este o figură de prim-plan în viguroasa comunitate creştină, înflorită la Ierusalim după Coborârea Duhului Sfânt: el era foarte apreciat de către apostoli, care l-au trimis să evanghelizeze oraşul şi regiunea Antiohia.

Barnaba este omul unor alegeri fericite. La Antiohia şi-a dat seama că acolo este un teren foarte bine pregătit pentru cuvântul lui Dumnezeu. S-a întors la Ierusalim, să aducă la cunoştinţă cele constatate şi să ceară permisiunea de a-l lua cu sine pe Saul, de curând convertit la credinţă, pe care l-a chemat din locul său de retragere, de la Tars. În felul acesta a început extraordinara lor colaborare. După un an de muncă, au avut loc numeroase convertiri. Pentru întâia dată, se citeşte în Faptele Apostolilor, ucenicii au luat numele de creştini la Antiohia.

Saul, care de acum prefera să fie chemat cu numele roman de Paul, şi Barnaba, mulţumiţi că au deschis drumul propovăduirii Evangheliei printre păgâni, s-au îndreptat către alte ţinuturi. Prima oprire a fost în Cipru, patria lui Barnaba, unde acesta l-a luat cu sine şi pe un văr mai tânăr, Marcu, viitorul evanghelist. Aceasta a fost o altă alegere fericită. Mai târziu, la începutul celei de a doua călătorii misionare, mai grea şi mai riscantă, tânărul s-a răzgândit: Paul nu a considerat însă oportun să-şi schimbe programul şi a preferat să se despartă chiar şi de Barnaba, care a rămas în Cipru împreună cu Ioan Marcu.

Paul şi Barnaba au fost două personalităţi diferite, care s-au completat una pe alta. La Listra, în Licaonia, unde a luat sfârşit prima călătorie misionară, pe când predica, Paul l-a observat pe un sărman olog. Scoală-te şi umblă, i-a spus Paul, iar minunea s-a împlinit. Văzând ceea ce a făcut Paul, mulţimea a început să strige: Zeii cu chipuri de oameni au coborât printre noi. Pe Barnaba îl numeau Jupiter şi pe Paul, Mercur, deoarece era cel mai elocvent dintre ei doi.

Barnaba este considerat a fi autorul scrisorii pauline Către Evrei, precum şi a unei alte cărţi numite Evanghelia lui Barnaba, astăzi pierdută. Despre el nu se mai ştie nimic după despărţirea de Paul. Unele scrieri apocrife vorbesc despre o călătorie a lui la Roma şi despre moartea de martir la Salamina, în anul 70.

Rugăciune

Dumnezeule, care ai poruncit ca sfântul Barnaba, om plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, să fie pus deoparte pentru a duce popoarelor păgâne vestea mântuirii, fă, te rugăm, ca evanghelia lui Cristos, pe care el a predicat-o cu zel, să fie vestită şi astăzi cu fidelitate, prin cuvânt şi faptă. Amin.