8 iulie: Sfinții Epictet și Astion, martiri

Preotul Epictet provenea din Orient, unde îl convertise, printre mulţi alţii şi pe tânărul Astion. Temându-se de părinţii săi, oameni cu o poziţie socială importantă, Astion şi-a părăsit ţara. Împreună cu învăţătorul său Epictet, tânărul neofit s-a refugiat în Sciţia. S-au stabilit amândoi în oraşul Halmyris, convertindu-i pe mulţi păgâni la creştinism, prin minuni şi semne. În anul 290, după circa 17 ani de la venirea lor în Dobrogea de astăzi, au fost denunţaţi autorităţilor ca răufăcători şi vrăjitori care i-au făcut pe mulţi să părăsească credinţa în zei. Drept urmare, după un supliciu îngrozitor şi îndelungat au fost condamnaţi la moarte şi decapitaţi. Aceste fapte s-au petrecut pe când episcop al provinciei era Evangelicus.

În zori, comandantul Latronianus a poruncit ca locul de judecată să se pregătească în mijlocul cetăţii şi a dat ordin crainicilor să cheme cu mare strigăt mulţimea. Sfântul Epictet, în vârstă de aproape şaizeci de ani, era înalt de statură, cu barba bogată şi minunată în cărunteţea ei. La fel şi preafericitul monah Astion. Era înalt de statură, dar foarte frumos şi plăpând, având şi el aproape treizeci şi cinci de ani. După ce a trecut un ceas, comandantul Latronianus a început să-i întrebe zicând: Cum vă numiţi, de ce neam sunteţi, din ce provincie şi de unde veniţi, spuneţi aici în faţa acestei mulţimi. Răspunzând, sfinţii au spus: Suntem creştini, născuţi din părinţi creştini şi venim din patria creştinilor. Comandantul Latronianus a zis: Am voit să vă aud mai întâi numele. Căci ştiu că sunteţi de credinţa aceea blestemată, voi şi toţi cei din împrejurimi. La acestea, sfinţii martiri au răspuns: Noi suntem creştini şi-L recunoaştem şi-L cinstim pe Isus Cristos, Domnul nostru, în puterea căruia stau toate, iar pe idolii tăi îi nesocotim, după cum ne învaţă Scriptura. La fel ca ei să fie cei ce-i fac pe dânşii, şi cei ce se încred în ei. Auzind acestea, comandantul s-a înfuriat peste măsură şi a dat poruncă sa fie dezbrăcaţi şi biciuiţi cu toată puterea. Şi pe când erau loviţi de călăi, martirii lui Cristos, ridicându-şi ochii către cer, astfel ziceau: Doamne Isuse, Învăţătorul nostru, facă-se voia ta cu noi (din Acta).

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu le-ai dat sfinţilor Epictet și Astion harul de a pătimi pentru Cristos. Vino şi în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru ca, după cum ei nu au pregetat să moară pentru tine, tot astfel, şi noi să te putem mărturisi cu tărie prin întreaga noastră viaţă. Amin.